Reclama, sufletul comerţului
Pentru că tot suntem loviţi de febra calificării la Campionatul European din 2012 la fotbal ( cel puţin noi, bărbaţii ), mi-au captat atenţia nişte reclame pe care le tot văd la televizor ( atunci când mai dau drumul, adică din ce în ce mai rar ) de ceva timp. Mă refer la reclamele alea la bere. Bere care merge mână-n mână cu fotbalul. Chiar nu ştiu de ce.
Şi vezi acolo, într-un bar, cu fum de nu te vezi om cu persoană, nişte băieţi care fac ca toate animelele, sperând că echipa lor ( şi a nostră, fără să fim de acord ) va câştiga. Printre ei, nimeni altul decât căpitanul României, Cristi Chivu, care stă cu o bere-n mână la bar şi zice liniştit şi ameţit : sper să câştigăm! Aoleu, muicăăăăăă! Ce caută Chivu la bar ? Nu trebuie să fie pe terenul de fotbal ca să dea şi sufletul din el şi astfel să câştige ? Nu, el e la bar şi speră să câştige România.
După ce zice chestiile astea şi încă vreo două,trei alte chestiuţe mai mici, apare un mesaj extraordinar de inteligent : Bergenbier susţine fotbalul românesc! ( sper să nu mă înşel, dar parcă aşa era ). Adică berea susţine fotbalul românesc. Îmi şi imaginez nişte băieţi stând la masă, aşteptând meciul de calificare al României cu Franţa de sâmbăta viitoare. Masa plină de bere şi de alune, ţigări cât cuprinde şi mult entuziasm.
Şi mă întreb de ce au apărut porcăriile alea precum “mento sana incorpore sano” dacă noi nu am găsit un alt produs mai bun care să susţină sportul din România? Păi faci cumva pătrăţele de la bere ? Sau stai cumva la masă cu o bere în mână şi-l vezi pe unul ridicându-se de la masă spunând c-ar merge un fotbal de minune după berea aia ? Îţi dă berea o energie extraordinară ? Nu, e doar bere şi te ajută foarte mult în remodelarea corpului. Adică îţi creşte burta, un monument sacru pentru bărbaţi. Un monument ridicat, de cele mai multe ori, în amintirea eroului pierdut.
La fel, tot la tv, am văzut reclame de-a dreptul mincinoase. Cum să spui despre nişte mezeluri sau despre caşcaval şi alte lactate că sunt gustul naturii sau că sunt naturale ? Este adevărat, acest gen de reclame îmi sar în ochi mult mai tare decât înainte, când nu aveam tangenţă cu nutriţia. Dar nici să minţi poporul cu televizorul nu prea e fair.
Eu mă întreb câţi dintre cei care citesc aceste rânduri sunt mari băutori de bere şi câţi dintre aceştia au chef de a juca un fotbal după ce beau o bere ? Sau de ce joacă fotbal dacă mai târziu îşi înclocuiesc cantitatea de calorii pierdute cu cele pe care le oferă băuturile alcoolice precum berea? Nu mă înjuraţi! Ştiu că berea merge de minune la un meci de fotbal şi la un grătar, dar parcă prea este promovată la televizor. De altfel, ce afaceri merg cel mai bine în România ? Cele cu băuturi alcoolice, mai ales.
Ce vă inspiră această fotografie ?
Zeii blogosferei româneşti
Filed under: Romania, bani, diverse, loc de dat cu capul, mizerii, personal, social
Uite că pe la jumătatea lunii septembrie se împlinesc trei ani de zile de când am intrat în rândul bloggerilor şi tot de atâta vreme nu reuşesc să găsesc răspunsul logic la întrebarea : ce anume îi face pe mai marii blogosferei româneşti (a-listeri) să se considere net superiori (din toate punctele de vedere) bloggerilor cu mai puţină experienţă şi influenţă ?
Aerul acela net superior, pasul şi băşina, vorbele aruncate la mişto, jignirile pe care nu se sfiesc să le facă pe orice platformă de socializare în cazul în care te bagi în seamă mai mult decât trebuie and so on.
Ştiam doar de regula aceea care spune că oamenii sunt egali, după care unii se însoară. Dar atât. Sunt atâtea exemple de bloggeri care au plecat de punctul zero, dar care s-au ridicat datorită unui blog nişat sau, mai nou, din cauză că i-au scuturat de scame pe unii dintre bloggerii cu oarece influenţă în online-ul românesc. Iar aceştia, la rândul lor, se dau mari zmei şi consideră că “băgatul în seamă” a unor bloggeri mai micuţi, aşa cum au fost şi ei odată, nu este decât pierdere de timp.
Pe mine, ca blogger ( bun sau mai puţin bun ), mă deranjează această atitudine tipic românească de a forma bisericuţe peste bisericuţe, de a nu le vorbi bloggerilor “necunoscuţi” de teamă că vei fi perceput un tip ieftin, mic (dpdv al influenţei şi al traficului) şi total neprofesionist.
Din păcate, sunt multe astfel de exemple printre bloggerii de primă mână. Îmbucurător este faptul că printre ei sunt şi oameni de nota 20, care merită tot respectul pentru munca pe care o depun, pentru conţinutul de calitate şi pentru informaţia extrem de utilă pe care o oferă cititorilor, dar mai ales pentru faptul că mereu au timp şi de cei care vor să se afirme, să înveţe direct de la cei care au cunoscut succesul.
Nu ştiu pentru ce fac toate chestiile astea lipsite de orice explicaţie, dar dacă o fac pentru bani sau pentru că le e frică de faptul că unii dintre cei pe care acum nu-i bagă în seamă ar putea ajunge cel puţin la fel de influenţi, atunci înseamnă că sunt dobitoci. Şi nu mă feresc să spun asta.
De când am început acest job part-time, cel de consultat wellness în cadrul unei companii de renume, am învăţat că respectul şi sinceritatea şi seriozitatea sunt obligatorii dacă vrei să ai o oarecare influenţă. Şi să munceşti, bineînţeles. Iar dacă îndeplineşti toate aceste criterii, mai eşti şi plătit foarte bine. Hm, ce ziceţi de asta ?
E atât de dificil să se ţină cont de aceste aspecte atunci când aducem în discuţie întreaga blogosferă românească ? Eu zic că nu ! Dar, mno, poate gândesc eu total aiurea, mai ştii ?
După chipul şi asemănarea lui
Filed under: Fucktard, Romania, bani, loc de dat cu capul, mizerii, politica, social
Încă de dimineaţă, de când am intrat pe twitter şi pe site-ul unor publicaţii centrale, m-a indignat rău de tot o ştire conform căreia Ministerul Educaţiei este dispus să aloce peste 9 milioane de lei pentru achiziţionarea unor păpuşi cu dizabilităţi pentru copiii de grădiniţă. Este vorba despre păpuşi aflate în scaun cu rotile sau care au cârje, baston, care-s oarbe sau au sindromul Down.
Mă întrebam care a fost deşteptul ăla care a avut ideea asta fabuloasă. Funeriu, desigur, care în singurătatea lui s-a gândit că rolul acestor păpuşi este cel de a-i obişnui pe puradeii de grădiniţă cu aşa-zisa diversitate şi de a-i face mai toleranţi faţă de persoanele cu handicap. Ia stai să vezi când copilaşii, cu imaginaţia lor bogată, vor să fie şi ei precum păpuşile şi le vor cere părinţilor scaune cu rotile, bastoane sau cârje.
Este un lucru ruşinos şi asta este părerea mea personală. Măcar pe copii să îi lase să vadă doar ceea ce e frumos şi perfect.Înţeleg perfect ideea de a exista în grădiniţe păpuşi de culoari sau naţionalităţi diferite, însă cele cu dizabilităţi nu-şi au locul sub nicio formă.
Să ne aşteptăm ca în următorii ani să se bage în grădiniţe păpuşi care cerşesc, păpuşi cu penis, pentru că, da, există multe cazuri de schimbare de sex, păpuşa Esca, Boc sau Udrea, păpuşi voodoo sau păpuşi gonflabile ? Doamne, ce probleme avem ! Sunt convins că puştii aşteaptă cu nerăbdare păpuşile Funeriu, pe care o să le chinuie în draci. Măcar să îşi răzbune părinţii!
Mulţumim din inimă partidului !
Filed under: Fucktard, Romania, bani, loc de dat cu capul, mizerii, politica, social
Conform legii de aplicare a legii-cadru, salariile de bază, indemnizaţiile şi soldele, diferenţiate în funcţie de veniturile actuale, vor avea parte de creşteri minime de 1% (1 procent). Creşterile pot ajunge chiar şi la 20% în cazul salariilor mici şi foarte mici.
Astfel, spre exemplu, salariile între 600-800 lei pot fi majorate cu cel mult 20%, cele între 801-1000 lei cu 16%, între 1001-1500 lei cu 12%, între 1501-2000 cu 8%, între 2001-2500 cu 4%, iar salariile de peste 2501 lei cu cel mult 1%. Toate creşterile sunt condiţionate de faptul că ele nu pot creşte peste cele impuse de noua grilă de salarizare.
Pe lângă aceste lucruri, guvernanţii au considerat corectă tăierea sporului de 75% acordat pentru funcţiile de manageri publici, îndepărtând mulţi specialişti din sistem, zic eu, cât şi tăierea unor sporuri cadrelor care muncesc în condiţii cu înalt risc profesional, cum este şi cazul personalului medical din secţiile de boli infecţioase.
Consultă aici noile grile de salarizare !
Aici poţi vedea cum vor arăta salariile în 2011 !
Ce concluzii tragem, la cald, din aceste informaţii ? Păi prima concluzie ar fi că toţi bugetarii ar trebui să mulţumească din inimă partidului pentru procentul de 1-20%, chiar dacă el nu va fi resimţit în mod real, din cauza preţurilor care explodează zi de zi.
A doua concluzie ar fi că, deşi se anunţau reduceri masive în rândul bugetarilor, ele au fost trecute cu vederea, ba mai mult, încep creşterile salariale. Acum sunt bani ?
În final, cea de-a treia concluzie pe care o trag este că mai marii noştri conducători aplică excelent tezele celui de-al XVI-lea congres. Adică ăia care au salarii mai mari trebuiesc penalizaţi crunt. Nu contează că au făcut facultăţi, că au masterate, doctorate şi experienţă vastă în specialitate. Trebuiesc aduşi la un numitor comun cu personalul necalificat. Bravo!
În tot acest timp, românii stau la cozi pentru a da bani şi acceptă fără mari probleme să îngenuncheze în faţa unui sistem din ce în ce mai autoritar. Uite de aia mă bucur că am ales o altă cale şi, sper eu, în curând mă voi delimita total de tot ceea ce înseamnă administraţie.
Ghici ciupercă ce-i ?
Filed under: Romania, loc de dat cu capul, mizerii, personal
Din ciclul “unde se duce mâncărimea după ce o scarpini?”, vă propun următoarea ghicitoare :
Cine stă la marginea şoselelor, în locuri excelent alese, şi le face semn şoferilor pentru a opri, cu intenţia de a produce bani ?
Răspunsul vi-l dau tot eu, ca să nu vă duceţi cu gândul la curve încă de luni dimineaţa ! Este vorba despre echipajele de poliţie rutieră. Echipaje care m-au disperat cu radarele lor de nouă generaţie.
Sâmbătă dimineaţa trebuia să ajung la Piatra Neamţ la un training de vânzări şi, cum am plecat mai târziu de acasă, am încercat să grăbesc lucrurile. Cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, am avut neplăcuta surpriză să găsesc drumul dintre Bacău şi Piatra Neamţ împânzit de radare şi de poliţişti care trăgeau maşinile pe dreapta într-o veselie.
Asta o fi în urma deciziei guvernului de a tăia lefurile bugetarilor cu 25% ?
Cel din urmă nu e mereu cel dintâi
Filed under: Romania, bani, diverse, loc de dat cu capul, mizerii
E vară, iar în acest anotimp ieşim mai des la un restaurant sau la o terasa însoţiţi de prieteni sau cunoştinţe. Că e după serviciu, că e înainte de a merge în club sau la un party sau că e la o întâlnire a bloggerilor sau a tweeteriştilor, regula rămâne aceeaşi : ultimul care plăteşte consumaţia dă cei mai mulţi bani din buzunar.
De unde această regulă ? Păi, după câteva ore de bună dispoziţie, bere, cafele şi alte minunăţii, atunci când vine nota de plată, românul începe să îşi facă nişte calcule pentru a vedea cât are de achitat. ” Deci, eu am băut două beri, o cafea şi un cocktail. Asta înseamnă vreo 18 lei. Uite 20 de lei de la mine!” . ” Eu am băut vreo trei beri şi un cappucino, parcă. Deci 15 şi cu 4.5. Ia 20 de lei şi de la mine!”.
Calcule peste calcule, tumbe logice şi mutarea virgulei acolo unde ne este interesul. Suntem buni la calcule, însă doar atunci când trebuie să luăm, nu când trebuie să dăm de la noi. Aşa că lăsăm nişte bani acolo, în mare, să fie.
În timp ce oamenii fac calcule absolut delicate, se mai trezeşte câte unul care, brusc, trebuie să ajungă undeva urgent. Salută fugitiv, zice că ne vom vedea în curând şi fuge cu telefonul la ureche. După vreo zece minute, timp în care calculele dădeau cu virgulă, sună ăla înapoi şi zice că a uitat să dea banii, de tare ce s-a grăbit. ” Puneţi voi şi vă dau eu! Mii de scuze!”. Şi aşa rămâne…
Iar ultimul mohican rămas la masă, după ce strânge maldărul de bani începe să îi numere. El ştie că a băut doar o bere la 5 lei şi are 7 lei în mână, că vrea să las şi de-un ciubuc. Pe nota de plată este trecut, cu litere mari, 58 de lei. Nu s-au adunat decât 45 de lei şi toţi au ieşit din bar. Nu şi el, care bagă mâna adânc în buzunare pentru a reîntregi suma.
Nu că-i haios rău ?
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici