Patinoar
Filed under: Fucktard, Marasesti, Romania, foto, loc de dat cu capul, mizerii
Cam aşa arătau toate străzile din Mărăşeşti la prima oră a dimineţii. Asta pentru că toată noaptea a fost lapoviţă şi ninsoare şi s-a format un polei de nedescris, dar mai ales pentru că alţii nu s-au trezit mai de dimineaţă pentru a pune mâna pe lopeţi şi pe nisip, ca lumea să nu-şi rupă gâtul în drum spre serviciu, şcoală sau grădiniţă.
Şi pentru că aşa se poartă la noi, muncitorii au ieşit la cărat nisip şi spart gheaţa după ora 8, că ei au program fix şi nu pot fi treziţi mai din vreme.
Sau, cine ştie, poate or fi petrecut prea mult pe 1 Decembrie, de Ziua Naţională.
Alifie pentru pasarica
Filed under: Fucktard, Romania, diverse, foto, fun, loc de dat cu capul, personal
Nu stiu daca v-am mai spus, dar de aproape un an de zile am investit impreuna cu parintii mei intr-o afacere sanatoasa, inca, si anume deschiderea unui mic lant de farmacii in judetul Vrancea. Inca nu excelam la capitolul experienta in acest domeniu, desi ea exista, dar excelam la capitolul oferta. Adicatelea la preturi. Probabil cele mai bune, iar acest lucru conteaza foarte mult pentru consumatori.
Unde vreau eu sa ajung cu acest lucru ? Ei bine, pentru simplul fapt ca preturile sunt printre cele mai bune din oras, poate chiar din judet, multe persoane aleg sa cumpere medicamentele de la farmacia noastra. Printre clienti se nimeresc si persoane cu un nivel de cultura mai slab dezvoltat. Sanatatea nu tine cont de minte, apropo de “mento sana in corpore sano”.
Fapt pentru care, timp de 5 minute, pe ceas, am facut o cura de ras de toata frumusetea cu ajutorul unui client putin mai bronzat, care venise intr-un suflet la farmacie, trimis de consoarta, sa cumpere niste alifie pentru pasarica nevesti-sii. Iata si motivul !
In romana : ” Alifie pentru mancarimi jos. Adulti, pasarica.”
Na, ca iar m-a lovit rasul fara sa il pot controla ! 
Gelozia la români
Să se fi împlinit o lună de când, băgându-mi nasul prin arhiva bunicii mele, am găsit o cărticică în care erau trecute mai multe citate a unor filosofi, poeţi sau scriitori. Probabil că le-a adunat în timp, dar mi-a plăcut chestia asta şi am citit fugitiv câteva citate. M-am oprit asupra unuia care făcea referire la comportamentul unor popoare atunci când sunt loviţi de cea mai grea boală, gelozia.
Nu am citatul la îndemână şi nici nu ştiu în acest moment care este numele autorului ( deşi îmi amintesc că era vorba despre un sârb ), dar ştiu că începea prin a-şi critica poporul . Spunea că sârbul este gelos atunci când este incult.
Desigur, nu au scăpat nici alte popoare. Spunea despre americani că sunt geloşi pentru că preţuiesc prea mult sănătatea şi timpul lor decât pe soţie. Arabii sunt geloşi precum şarpele boua, iar turcii precum gorila. Cum se manifestă şarpele boua când e geloasă ? Dar gorila ? Sau se referă la manifestările animalice ?
Nemţii fac din gelozie o chestie de onoare, pentru a avea ocazia să se bată şi să se taie reciproc, spaniolii aveau cândva dreptul să îşi închidă soţiile în mânăstire şi grecul, băiat deştept, nu este gelos întrucât consideră că pierderea femeii este un lucru care se poate repara uşor, dintre atâtea lucruri pe care le pierzi într-o viaţă întreagă. Rusul este la capătul opus, întrucât nu-şi ucide soţia care i-a fost necredincioasă, ci se spânzură el, crezând că nu a fost atât de bun pentru ea.
Citind aceste rânduri, abia aşteptam să văd cum se comportă poporul român când vine vorba de gelozie. Din păcate, autorul nu spunea nimic despre acest lucru. Aşa că vă întreb pe voi : cum se manifestă românul atunci când este gelos ?
Cel din urmă nu e mereu cel dintâi
Filed under: Romania, bani, diverse, loc de dat cu capul, mizerii
E vară, iar în acest anotimp ieşim mai des la un restaurant sau la o terasa însoţiţi de prieteni sau cunoştinţe. Că e după serviciu, că e înainte de a merge în club sau la un party sau că e la o întâlnire a bloggerilor sau a tweeteriştilor, regula rămâne aceeaşi : ultimul care plăteşte consumaţia dă cei mai mulţi bani din buzunar.
De unde această regulă ? Păi, după câteva ore de bună dispoziţie, bere, cafele şi alte minunăţii, atunci când vine nota de plată, românul începe să îşi facă nişte calcule pentru a vedea cât are de achitat. ” Deci, eu am băut două beri, o cafea şi un cocktail. Asta înseamnă vreo 18 lei. Uite 20 de lei de la mine!” . ” Eu am băut vreo trei beri şi un cappucino, parcă. Deci 15 şi cu 4.5. Ia 20 de lei şi de la mine!”.
Calcule peste calcule, tumbe logice şi mutarea virgulei acolo unde ne este interesul. Suntem buni la calcule, însă doar atunci când trebuie să luăm, nu când trebuie să dăm de la noi. Aşa că lăsăm nişte bani acolo, în mare, să fie.
În timp ce oamenii fac calcule absolut delicate, se mai trezeşte câte unul care, brusc, trebuie să ajungă undeva urgent. Salută fugitiv, zice că ne vom vedea în curând şi fuge cu telefonul la ureche. După vreo zece minute, timp în care calculele dădeau cu virgulă, sună ăla înapoi şi zice că a uitat să dea banii, de tare ce s-a grăbit. ” Puneţi voi şi vă dau eu! Mii de scuze!”. Şi aşa rămâne…
Iar ultimul mohican rămas la masă, după ce strânge maldărul de bani începe să îi numere. El ştie că a băut doar o bere la 5 lei şi are 7 lei în mână, că vrea să las şi de-un ciubuc. Pe nota de plată este trecut, cu litere mari, 58 de lei. Nu s-au adunat decât 45 de lei şi toţi au ieşit din bar. Nu şi el, care bagă mâna adânc în buzunare pentru a reîntregi suma.
Nu că-i haios rău ?
Deşteaptă-te române!
Filed under: Romania, loc de dat cu capul, politica, social
Trăiesc cu impresia că ţara asta se duce de râpă mai mult decât credeam cu toţii că o va face. De fapt, sunt convins. Partea proastă este că ceea ce înseamnă criza economică la nivel mondial nu este decât un efect colateral. Parcă ne-ar fi blestemat nemţii, sau, mai recent, soţii Ceauşescu, pentru păcatul pe care poporul român l-a săvârşit în zi de mare sărbătoare. Vina pentru care ţara asta se duce naibii aparţine politicului.
Să fim serioşi, nu eram un popor învăţat cu salarii de lux, cu maşini care să meargă cu cisterna ataşată de portbagaj sau cu locuinţe de cinci stele, în marea lor majoritate. Nu eram obişnuiţi să avem totul pe tavă, iar acum, că a venit criza peste noi, să începem să trăim aşa cum o fac albanezii ( am vrut să spun românii). Noi suntem într-o criză continuă de cel puţin 20 de ani încoace. Nu criza este cea care ne pune cu botul pe labe. Nu în mod direct. Cu măsuri competente, luate de specialişti în economie, dar mai ales fără implicare politică ( a se citi interes politic ), puteam trece mai bine şi de acest hop.
La noi totul ţine de mentalitate şi de civilizaţie. Clasa politică nu are motive să rostească un discurs care să propună soluţii şi care să transmită idei competente atât timp cât românul nu îi cere mai mult prin comportamentul său, prin mentalitatea sa. De aceea lupta se duce pe mici şi bere şi nu pe soluţii sau idei competente. Încă ne mulţumim să fim minţiţi frumos, cu riscul de a nu se întâmpla nimic. Încă le putem permite politicienilor să ne privească în ochi fără să le fie ruşine.
Suntem un popor de sado-masochişti. Cu cât ne e mai rău, cu atât ne simţim mai bine. Se anunţă concedieri în masă, trimiteri în concedii fără plată, scăderea salariilor, creşterea preţurilor, dar noi mergem la mitinguri electorale, în campanie, la vot. Poporul român a ajuns ca, din cauza lipsurilor, să nu îşi mai iubească aproapele sau să aibe propriul interes ca hobby.
În cazul românilor, speranţa moare ultima. De ce nu se votează bugetul de stat pe 2010, de ce nu se fac publice măsurile care vor fi luate începând cu 2010 în cazul bugetarilor, de ce nu se vorbeşte nimic despre măsuri anticriză ? Desigur, pentru că din 2010 ne va fi mult mai bine! Mă întreb cum vom arăta peste încă 20 de ani ?
Între Dumnezeu şi speranţă
Filed under: Romania, diverse, loc de dat cu capul, social
Poporul român a fost şi va rămâne în continuare un popor frumos şi mereu surprinzător. Printre altele, ne place să ne considerăm un popor de oameni credincioşi, cu sufletul curat. Cu toate acestea, ne întrebăm mai mereu cu ce am păcătuit atât de mult să ne naştem într-o ţară care nu ne oferă fericirea pe care o merităm din plin. Când e rost de sărbătoare creştină, românul, cu mic, cu mare, intră în casa lui Dumnezeu plin de speranţă. Cerem de la Dumnezeu, pe lângă sănătate, cam tot ceea ce ne lipseşte pentru a duce o viaţă normală. Şi mai cerem ceva:să moară capra vecinului!
Când vorbim de credinţă şi de Dumnezeu, afişăm o mină relaxată, chiar teatrală. Asistăm liniştiţi la slujbe şi ascultăm cuvântul şi învăţămintele preotului. Şi totuşi, ceva ne face să devenim cu totul şi cu totul altfel când auzim că “se dă ceva”. “Veniţi de luaţi lumină!”, se aude în miez de noapte, la sfintele sărbători pascale. Brusc, românii se calcă în picioare, în loc să se apropie liniştiţi de preotul care împarte lumină pentru toată lumea. La fel se întâmplă atunci când se împart ramuri de salcie, de Florii, sau când se împarte apă sfinţită de Bobotează, deşi, teoretic, e apă pentru toată lumea.
Am văzut de fiecare dată, la televizor, cum se îmbulzea lumea să pună mâinile pe moaştele Sf.Paraschiva. Se călcau în picioare, se îmbrânceau, înjurau de mama focului şi ţipau în gura mare, nervoşi fiind că durează prea mult până le vine rândul. Uitau, de fapt, că se aflau în curtea unei Biserici, unde, atunci când nu se dă nimic, sunt relaxaţi şi credincioşi până la Dumnezeu. Ajunşi în faţa faptului împlinit, încep să îşi întindă batistele şi hainele peste lucrurile sfinte. Unii chiar încearcă să îşi bage adânc unghiile în mâinile calde ale sfintei care se află acolo, mereu, pentru iertarea păcatelor omenirii. În timp ce fac aceste lucruri, românii se roagă pentru sănătate şi îndeplinirea tuturor dorinţelor.
De fiecare dată, românii pleacă de la Biserică plini de speranţă. Speră ca Dumnezeu să îşi îndrepte privirea spre ei. Speră să fie iertaţi de toate păcatele, deşi până şi în momentul în care se roagă fac păcate. Românii, cei despre care vorbesc eu acum, nu toţi, văd în Dumnezeu o ultimă speranţă. În rest, se ghidează după propriile principii, după propriile reguli.
ps: tocmai pentru a nu fi acuzat că generalizez, românii despre care vorbesc în articolul de mai sus sunt acei români pe care îi vedem mereu în jurul nostru şi care ne oferă exemple de proastă creştere.
Mersul la wc-ul public
Filed under: Fucktard, Romania, diverse, fun, loc de dat cu capul, mizerii, social
Unul dintre lucrurile pe care nu doresc să mi se întâmple este mersul obligat-forțat,de nevoie,la un wc public.Asta pentru că,de cele mai multe ori,românului îi lipsesc cei 7 ani de acasă.Vedem căcați sau pișați împrăștiați de jur împrejur,colacul wc-ului mizerabil,apa netrasă după satisfacerea nevoilor fiziologice, coșul de gunoi gol și podeaua plină de hârtie sau tampoane,pereții plini de versuri sau numere de telefon etc. Păi, în condiţiile astea, îţi mai vine să mai faci ceva ?
Băi românule, da, tu, cel care nu ai nicio regulă când intri într-o budă publică, este greu, pe lângă datoria celor ce trebuie să asigure igiena wc-ului, să ridici nenorocitul ăla de capac când te pişi ? E atât de greu să nu te urci cu picioarele pe wc atunci când vrei să faci treaba mare şi să faci minimul efort de a arunca nenorocitele alea de hârtii mânjite cu opera ta de artă ? Când naibii aveţi timp fraţilor să mai şi scrieţi pe pereţi tot felul de inepţii ?
Sincer, te ia de la stomac atunci când ştii că eşti nevoit să intri într-o budă cu acces public. Odată am pus pe cineva la uşă să stea de pază, pentru că mi-am luat inima în dinţi şi am intrat la fete, crezând că este mai curat. Mare prostie am făcut. Credeam că bărbaţii sunt cei mai nesimţiţi când vine vorba de folositul wc-ului. Mi-a fost dat să văd tampoane folosite şi aruncate pe jos, nu pentru că era plin coşul de gunoi de lângă budă, ci pentru că nu mai încăpeau în wc. Fetelor, sunt convins că ştiţi cu toate ce e ăla ciclu, dar chiar sunteţi atât de lipsite de bun simţ încât să arătaţi asta tuturor ? E atât de greu să înveleşti absorbantul ăla într-o bucată de hârtie igienică şi să îl arunci la coşul de gunoi ? Nici nu vreau să mă gândesc cum faceţi acasă !
Acesta este un semnal de alarmă tras pentru cei fără cei şapte ani de acasă. Voi, cei care vă simţiţi cel puţin la fel de jenaţi ca mine atunci când vine vorba de mers la o toaletă publică, nu ezitaţi să le bateţi obrazul celor care fac asta! Spuneţi-le să meargă la wc şi să lase curat după ei. Când ies, să se spele neapărat pe mâini pentru că niciodată nu se ştie cu cine daţi mâna. Şi rostiţi-le următoarele versuri : futu-ţi mama ta să-ţi fut de poet necunoscut! Când mai treci pe la closet, cacă-te, nu fi poet!
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici