Dracu ştie !
Suntem un popor de credincioşi. Vezi multă, foarte multă lume la biserică în zi de mare sărbătoare creştină. În rest, pe ici, pe colo, câteva băbuţe şi săraci cu duhul care se apleacă în semn de mătanie pe la uşile bisericii. Dau ziua bună la preot, mai cântă o strofă sau două în corul bisericii şi cred că păcatele le sunt iertate. Ajunşi acasă, marea majoritate a credincioşilor uită de unde au venit. Pleacă din casa Domnului cu sufletul pur şi ajung în casa omului cu sufletul plin de griji.
Se apucă să facă treabă, să muncească sau să ridice mai ştiu eu ce. Cum face unul vreo prostie, hop şi scuza: dracul m-a pus s-o fac şi pe asta ! Românul găseşte mereu vinovaţi şi de multe ori cel mai vinovat nu este el, ci dracul. Şi-a băgat dracul coada în treburile lui. În viaţa de zi cu zi a românului, dracul împreună cu vorbele de duh populare şi atât de pline de înţeles fac casă bună. Ah, mai e şi bârfa sau invidia. Cum îl vedem pe unul care are un serviciu bun, la stat, care implică un salariu măricel, cu maşină şi casă, ne întrebăm cine îl ţine-n braţe ? Pe cine are în spatele său de îşi permite să stea cât mai puţin pe la serviciu şi să câştige cât mai mulţi bani ? Dracu ştie !?
Românilor le place adesea să se distreze. Şi o fac cum ştiu ei mai bine, cu mulţi prieteni, băutură cât cuprinde şi grătare.La iarbă verde, dacă se poate. Acolo, în plină distracţie, încep discuţiile şi laudele fiecăruia.
-Uite bă, mi-am luat o maşină second-hand din Germania la un preţ de nimic !
-Cum dracu ? Unde ai găsit aşa ceva ?
-Ei, l-am prostit eu pe unul care ar fi vrut să scape de maşină că nu prea avea bani… Chestia este că maşina mea are funcţie turbo, apeşi pe un buton şi accelerează foarte tare timp de câteva secunde.
-Du-te băi, zic ceilalţi ofensaţi, maşină cu buton de turbo n-a văzut nici dracu !
După distracţie, ajunşi acasă, doi dintre ei vorbeau despre petrecerea dată la iarbă verde.
-Ai văzut mă ce zicea amicul tău ? Că şi-a luat maşină cu buton turbo, auzi ! Păi ăsta face mişto de noi pe faţă,mă ? Ne crede proşti ?
- Eh, să-l ia dracu ! Hai să vorbim despre altceva !
Unora dintre români le place să creadă despre ei că sunt oameni cultivaţi, chiar dacă nu sunt. Şi se duc la teatru, îmbrăcaţi în ţol festiv de ginerică, se dau în stambă, se duc la operă, merg la galerii de artă. Poate,poate îi vede cineva cunoscut. Ce mai contează că nu înţeleg nimic din tot ceea ce văd ? Chiar aşa îşi spun în sinea lor : dracu să mă ia dacă înţeleg ceva ! Întotdeauna dracul . El este actorul principal.
Mai vedem deseori români pentru care nu contează decât propriul interes. Ar fi în stare să îşi trădeze prietenii şi uneori chiar familia pentru a-şi atinge propriul interes. Fac spălături în urechile şefilor, trimit vorbe fără vreun sâmbure adevăr sau îşi toarnă colegii. Mai pe scurt, se face frate cu dracul sau îşi vinde sufletul dracului. Cum ştim, minciuna are picioare scurte, şeful nu are postul asigurat toată viaţa, iar cel ce s-a făcut frate cu dracul o ia pe coajă. Când planul său a fost demascat, face ca toţi dracii.
Oricum, românii sunt simpatici şi,între noi fie vorba, nu-i dracul chiar atât de negru pe cât pare. Ptiu, drace !
Babele şi credinţa
Filed under: Fucktard, Marasesti, Romania, diverse, loc de dat cu capul, mizerii, personal, social
Motto : Cred ca Dumnezeu in creerea omului, cumva
si-a supraestimat abilitatile. ( Oscar Wilde )
Într-o zi de duminică, nu!, într-o sfântă zi de duminică, m-am dus la Biserică. Credincios de mic, că doar, na, am vrut să mă fac popă, am intrat în lăcaşul sfânt afişând mina unui om serios şi credincios, am salutat câteva babe pe care le ştiam de mic sau pe care le-am ajutat de-a lungul timpului cu câte-o pâine, m-am închinat discret la icoanele de la intrarea în Biserică şi m-am alăturat celorlalţi credincioşi care luau parte la sfânta slujbă de duminică.
Nu am înaintat, ci am rămas aproape de ieşirea din Biserică, fiindcă nu aveam să stau mult. Lângă mine, câteva băbuţe îşi îndoiau cu greu genunchii apăsaţi de vremuri grele. Făceau mătănii sau se rugau în genunchi la Dumnezeu. Cu siguranţă, cereau. Cereau iertarea păcatelor, dar erau atâţia la rând. Deodată, în Biserică intră o tipă care ţinea un copil în braţe.
- Auzi, fă Aurico, ia uită-te la cucoana aia ! Nu se mai satură de certat cu bărbatu-său şi vine la Biserică ! Nesimţita naibii, vine şi cere iertare cred.
- Da dragă, mai e şi cu fiică-sa în braţe. N-ar sta bărbatu-său cu copchilul nici să-l baţi. Sigur e la băut pe undeva. Sau la curve, că mereu zice că pleacă acolo când se ceartă cu nevastă-sa.
Deranjat fiind de şuşotelile babelor care şi-au găsit loc de bârfă chiar în spatele meu, chiar în Biserică!, m-am uitat spre ele deranjat şi le-am rugat să aibă bunul simţ să vorbească mai încet.
- Ei, ce să spun, ai venit tu, tânăr, să ne zici nouă ce să facem … dacă nu îţi convine, poţi să pleci liniştit !
Brusc, babele îşi întorc privirea către doctorul intrat să-şi facă şi el o cruce, ca tot credinciosul. Nu prea îl vezi pe la Biserică, dar dacă îl vezi, înseamnă că a cam greşit cu câte ceva. Sau poate că îl aşteaptă o operaţie grea.
- Ia uite-l fă pe dom’ doctor. A venit să îşi ceară iertare pentru toţi banii pe care îi cere de la oamenii care îi intră în cabinet.
- Taci fă din gură, că e doctor bun. Mie mi-a spus întotdeauna că nu am nimic, iar când am avut nevoie de câte ceva, mi-a vorbit frumos şi mi-a dat reţete. Nu ca toţi bădăranii din ziua de azi. Ce, mai sunt doctorii cum erau înainte ?
- Uite-l fă, a şi ieşit ! Nu prea-l ţine Dumnezeu în casa lui. E păcătos, vine de ochii lumii !
Deodată, copilul celei care a intrat în Biserică mai devreme începe să plângă. Şi plângea din ce în ce mai tare. Degeaba încerca maică-sa să îl liniştească, probabil îl speriase ceva. Imediat, babele s-au simţit jignite.
- Şşşşşşşt ! Ieşi afară doamnă ! Chiar aşa, nu putem şi noi să ascultăm slujba din cauza matale ?
- E doar un copil, încerc să îl liniştesc ! Ce tot vă aprindeţi atât ? Nu aveţi altă treabă ?
- Fă bine şi scoate-l afară până se linişteşte ! Ai respect pentru lumea asta şi pentru preot, eiiii, zău aşa !
Supărată, probabil, că lumea e atât de rea, tipa a ieşit din Biserică nu înainte de a-şi face cruce atât ei, cât şi copilului.
- Aşa, du-te afară ! Mai bine pleacă acasă, la bărbatul tău că poate te caută prin alte părţi!
A fost momentul în care nu am mai suportat şi m-am decis să plec. Nu înainte de a le spune că locul în care se află este un loc în care ar trebui să uite de toate răutăţile de zi cu zi, de griji şi de probleme. Mai că nu le-am făcut nesimţite. Păi cum este posibil ca într-o Biserică, unde preotul ne vorbeşte despre bunătate şi despre cele sfinte, să te comporţi în aşa hal ? Probabil că se plictiseau acasă, ori nu prea mai trecea lume prin faţa casei. Lume pe care să o bârfească. Le mai lipseau seminţele şi totul era perfect. De aceea m-am hotărât ca de acum înainte să merg, din când în când, la mânăstiri, iar la Biserică să merg doar în zi de sărbătoare. Credinţa trebuie să existe în suflet, în primul rând. Dacă nu ai sufletul curat şi dacă nu crezi în Dumnezeu, te duci degeaba la Biserică. Iar dacă te duci, cu siguranţă te vei simţi bine lângă băbuţele acelea.
Să le înghiţim din nou promisiunile ?
Filed under: Fucktard, Romania, loc de dat cu capul, mizerii, politica
Fraţilor, am intrat din nou în campanie electorală. Facem ce facem şi numai de astfel de lucruri avem parte. Pâine şi circ, cât cuprinde. Acum vin alegerile europarlamentare. Îi vom privi din nou pe candidaţi şi ne vom mira când vom auzi cât lapte şi miere va curge în următorii ani. Starea ţării este jalnică, guvernul mai incapabil ca ăsta n-am văzut de la Constantinescu încoace, iar ei ne vor înmuia urechile şi mâinile cu vorbe dulci şi promisiuni.
Cert este că ne merităm soarta. Şi noi, cei care nu le mai înghiţim aberaţiile şi nesimţirea cu care au curajul să ne privească în ochi şi să ne mintă, şi ei, cei care acceptă ca până şi ultima urmă de orgoliu să le fie călcată în picioare, călcându-se în picioare pentru câteva gesturi electorale. Cu toţii picăm în aceeaşi oală. În loc să dezbatem teme electorale sau să alegem programe şi propuneri bazate,până la urmă, pe doctrină , ascultăm cum ne promit bani mai mulţi pentru pensii şi pentru bugetari, drumuri ceva mai bune etc. Păi ce facem, ne alegem primarul sau preşdintele ?
Apoi, dacă politicienii văd că noi ne vindem atât de ieftin, de ce să se mai obosească să facă ce au promis, după ce vor fi aleşi ? Pentru ce, atât timp cât voturile multora dintre români valorează doar câţiva mici şi-o bere, sau nişte alimente amestecate cu pliante electorale ? Ce rost mai are să îşi piardă ei timpul, atât de preţios, cu nişte sărăntoci fraieri ca noi, care belim ochii la bere şi ne curg balele la mici ? Zău aşa !
Tot timpul am susţinut că trebuie să mergem la vot. Dreptul de a ne alege conducătorii este un drept câştigat foarte greu. A trebuit să curgă sânge mult pentru asta. Am ajuns să îmi fie silă, iar acum mi-am schimbat părerea. Eu nu mă voi duce la vot la aceste alegeri. Poate nici la prezidenţiale, cine ştie ?
Un popor de constipați
Filed under: Fucktard, advertising, diverse, foto, fun, loc de dat cu capul, mizerii
Mă exasperează reclama aia, pur românească, cu soțul care pleacă la serviciu spunând că întârzie și cu soția care stă în baie, pe motiv de constipație acută, până când ajunge soțul acasă. Când se bagă amărâta în pat, soțul o întreabă : “Gata iubito ? Ce-ai facut azi ?” , iar ea răspunde supărată “Eeeh, mai nimic !” . După care, sec, apare întrebarea idioată : “Tu cat timp pierzi zilnic la toaleta ?”
În fiecare zi se difuzează acest spot publicitar, de mă și inhib când mă duc pe căcăstoare. Apoi, ce să mai înțeleg din mesajul pe care vrea să îl propage acest clip publicitar ? Că doar femeile se constipă ? Că ele se chinuie cât e ziua de lungă să se cace, în timp ce bărbatul se spetește să aducă bani în casă ? Sigur că, în realitate, nu e așa. De aia zic că acest clip e gândit pe budă.
Ah, iată încă una, de voie bună. Că tot suntem la capitolul ăsta…
Atenție la toxiinfecțiile alimentare !
Filed under: Marasesti, Romania, diverse, fun, mizerii, politica
Sărbătorile de Paște se apropie cu pași repezi. Chiar vin în goana mare. Dacă sunteți buni creștini, înseamnă că ați postit, ceea ce înseamnă că simțiți miros de cozonac cald de la o poștă, visați noaptea drob și ouă roșii sau miel cu măr în gură. Mie unul, mi se face o poftă teribilă de cozonac de fiecare dată când urc scările blocului. În rest, nu cred că o să mănânc mare lucru de sărbătorile Pascale. Nu mă omor nici după miel și nici după alte chestii mioritice.
Totuși, după ce mi-a fost dat să văd astăzi în hypermarketuri, tind să cred că va fi coadă la urgențe. Toată lumea făcea coadă la ouă și carne, de zici că nici nu-i criză. Așadar, vă doresc un Paște liniștit alături de cei dragi, cu mențiunea : ATENȚIE LA TOXIINFECȚIILE ALIMENTARE ! Ah, era să uit : FREE JESUS !
Moarte fumătorilor !
Scriu din ce în ce mai rar. Doar v-am spus că mă pregătesc hard pentru examenul de disertație(masterat pentru necunoscători) pe care îl voi susține la sfârșitul lunii aprilie. Chiar și așa, nu mă pot detașa întru totul de acest jurnal la care țin mult, chiar dacă nu fac cine știe ce trafic. M-am gândit să deschid calculatorul pentru că trebuie să îmi vărs nervii pe o pițipoancă suferindă de sindromul NF.
Încep prin a spune că nu sunt fumător. Nici cafea nu beau, decât ocazional. Asta nu mă face, însă, să îi consider pe fumători niște proști și nesimțiți, așa cum țipa o cucoană în gura mare la o tipă care își fuma viața. S-a întâmplat într-o cafenea, unde am băut un cico împreună cu cineva. Madam pițipoanca, virgină, la vreo 38 de ani și două atmosfere, își sorbea ceaiul citind o revistă destinată femeilor fără prea mari așteptări în viață : Povestea mea. La masa alăturată, o tipă împreună cu prietenul sau partenerul ei. Tipa fuma, el dădea pe gât o bere.
La un moment dat, fiindcă tipa și-a aprins o altă țigară, madam pițipoanca senzuală a început să îi bată obrazul că fumează prea mult și că își pune sănătatea în pericol. Cine ești tu, femeie, să îmi ții mie predici din astea ieftine ?, spuse tipa iritată și uimită de tupeul pițipoancei. Și sunt de acord cu ea. Era o cafenea unde fumatul nu era interzis, iar frustrările unei pițipoance chiar nu își aveau rostul. A ieșit o discuție interesantă, presărată cu ceva jigniri venite din suflet și cu porții de râs din partea celor care participau la discuția celor două.
Mi s-a părut interesantă părerea tipului, care, nervos din cale afară că pițipoanca i-a jignit prietena, i-a atras atenția senzualei că fumul de țigară nu are un efect atât de rapid și nociv pe cât îl poate avea condusul la o viteză mare, așa cum sigur va face pițipoanca după ce va pleca nervoasă de la cafenea. În plus, fumătorii și nefumătorii vor ajunge tot în pământ. Unii mai repede, alții mai târziu, iar țigara nu joacă rolul principal. I-a sugerat să se ducă să își cumpere reviste de profil și să nu mai citească prostiile alea de reviste, care nu fac altceva decât să inventeze povești pentru proști.
Acum, la sfârșit, întrebarea mea este una simplă : se duc cumva nefumătorii în rai și fumătorii în iad ? Dacă nu are nicio relevanță, mă gândesc să mă apuc de fumat la mișto atunci când văd vreo pițipoancă ca cea din povestirea mea. Doar așa, ca să mă distrez o țâră.
Ia-mă de mână și spune-mi ”tu” !
Cât de mult mă poate enerva noua modă a șoferilor, cea de a-și afișa numele sau porecla pe parbrizul mașinii. Este o nouă găselniță a maneliștilor și tiriștilor. Sau a tiriștilor maneliști. Ca să își personalizeze mașinile, își lipesc numele pe parbrize. Numele proștilor pe toate parbrizele, vorba unui amic.
Un șofer mi-a spus că și-a lipit numele pe parbriz pentru a putea fi înjurat pe numele său, în cazul în care se întâmplă să greșească în trafic. No shit ? Și cu ce mă ajută că spun ”Gigele, `te-m-aș în norocul mă-tii” în loc de ” bă boule, care ți-o fi pus covrigul în mână?” ?
Să înțeleg că se creează o legătură de suflet între mine și participantul la trafic care mă enervează, sau nu, la culme ? Socializăm sau avem nevoie de comunicare ? Îi mulțumești lui Gigel pe nume pentru că ți-a dat semnal cum că e radar prin zonă ? Te duci la Biserică să îi pui acatist ? Mi se pare o formă avansată de cretinism. E echivalentul lui ”gigolo italiano” de pe tricouri. Știe cineva dacă e vreo petiție împotriva acestor idioțenii ?
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici