Sistemul imunitar la copii
Filed under: amintiri, copii, diverse, foto, loc de dat cu capul, personal
Pe zi ce trece, sunt din ce în ce mai convins că puştii din ziua de azi răcesc tot mai des faţă de generaţia mea, spre exemplu. Sigur, gradul de poluare şi de toxicitate din atmosferă a crescut considerabil, solul este ahtiat după minerale ( un studiu făcut de cercetătorii britanici a scos la iveală faptul că, în prezent, din cauza agriculturii moderne, legumele şi plantele îşi iau cu 67% mai puţine minerale din pământ; raportarea s-a făcut la anul 1967 ) şi au apărut tot mai multe virusuri care pun în pericol sănătatea corpului uman, iar copiii sunt primii care reacţionează.
Îi auzim pe părinţi tot mai des spunându-le copiilor să nu pună mâna pe lucruri murdare, să nu ducă mâna la gură, să ţină fularul la gură deşi e călduţ afară, să se şteargă bine pe mânuţe etc.
Să fim serioşi, câţi dintre noi făceam toate aceste lucruri când eram mici ? Toţi, nu-i aşa ? Băgam tot felul de goange-n gură, veneam acasă negri din cap până-n picioare, juliţi, cu mucii până-n bărbie şi nu ştiu dacă răceam mai mult de o dată pe an. Ba eu, atunci când eram mic, mă jucam cu propriul rahat printre degete. Păcat că m-a prins maică-mea exact atunci când urma să îmi exprim talentele pe pereţii din dormitor. D-aia nu ştiu să desenez acum nici măcar un copac la standardele pe care el aşteaptă un copil.
Ştim bine sau măcar ni s-a spus că, pâna la vârsta de şapte ani, copiii îşi întăresc sistemul imunitar . Tot în şapte ani îşi formează şi gusturile alimentare. Şi tot atunci apar şi carenţele, în cazul în care copilul nu a fost hrănit corespunzător ( proteine, vitamine, minerale, apă ). De fapt, imunitatea merge de mână cu alimentaţia.
Sunt părinte şi cunosc la rându-mi alţi părinţi. Unii au copii mai rezistenţi la răceli, alţii nu. Oricum, cam toţi copiii din ziua de azi sunt copii de incubator. Iar copiii de incubator trăiesc după nişte reguli clare impuse de părinţi : pe timp de iarnă apa din biberon trebuie să fie călduţă ( nu care cumva să o laşi la temperatura camerei că răceşte puradelul ), fes şi fular obligatoriu dacă bate vântul sau s-a răcit puţin afară, mănuşi imediat cum cade prima brumă, niciodată copilul nu trebuie să aibe mâinile murdare, iar dacă le-a murdărit sărim repede cu spirtul, dacă a stat mai mult afară/a alergat cu gura deschisă şi bătea vântul, obligatoriu i se vor administra preventiv pastiluţe contra răcelii etc.
Toate chestiile astea se întâmplă mai ales în mediul urban. Aici copilul se cocoloşeşte şi este ferit în fiecare secundă de ameninţarea răcelilor. Iar dacă îţi dai seama într-un târziu că s-ar putea să greşeşti făcând aşa ceva, te gândeşti să-ţi căleşti copilul. Şi faci taman invers faţă de ceea ce făceai până atunci. Asta nu înseamnă că îl căleşti, ci că îl căcăleşti. Şi dai chix, încep reproşurile unui părinte faţă de altul şi apoi urmează resemnarea : copilul nostru e sensibil, facem tot cum ştim noi.
Copiii cresc, iar atunci când sunt îndeajuns de mari pentru a merge la grădiniţă urmează explozia. Îţi răcesc cum nu ţi-au răcit vreodată, pentru că acolo ei sunt mult mai expuşi la boli decât cei care stau acasă, în mediul în care deja s-au învăţat. Şi atunci, exact în momentul ăla, părinţii se îmbărbătează şi îşi spun că bacteriile şi virusurile întăresc sistemul imunitar. Iar dacă nu-şi spun asta, li se spune de către cadrul didactic sau medic. Şi abia atunci îşi dau seama că acel copil ar fi avut nevoie de mai multă libertate şi mai puţină grijă. Strict din acest punct de vedere. Ah, poate şi cel alimentar. Cărniţa şi ciocolata în exces nu aduc beneficii pe termen lung.
Şi noi am răcit,da! Eu, soţia, fratele, prietenii mei. Voi. Dar, încă o dată spun, nu de 20 de ori pe an. Maxim de 3-5 ori pe parcursul unui an de zile ( atunci când mergeam la grădiniţă sau şcoală ). Este şi vina părinţilor care îşi aduc copiii la grădiniţă deşi ei sunt răciţi cobză, cât şi a cadrelor care primesc copiii răciţi praf în mijlocul celor care sunt sănătoşi tun (aparent).
Fiică-mea, Dana, nu a răcit deloc în primul an de viaţă. Abia după primul an a avut o răceală mai serioasă, iar în cei doi ani ai săi a răcit cam de 4 sau 5 ori. Chiar şi aşa, parcă tot nu-s aşa de mulţumit de modul în care noi, ca părinţi, alegem să o protejăm de răceli, dar nici nu pot să fiu atât de radical. Numai cât mă gândesc la febră mă ia cu frică.
Un alt exemplu este Marius, un băiat simplu, de la ţară, care şi-a obişnuit copilul cu aerul puternic de la munte, îl ţine mult mai sumar îmbrăcat chiar şi în zilele mai răcoroase, nu are nicio problemă atunci când copilul duce la gură până şi balega de cal şi îl lasă să meargă în picioarele goale prin iarbă (vara). Copilul ăla nu ştiu dacă a răcit de două ori şi are un an şi ceva.
Oare dacă am fi trăit cu toţii în mediul rural dădeam la fel de multă importanţă tuturor aceste lucruri pe care oamenii din mediul urban le respectă cu stricteţe ( din cauza accesului la informaţie ) ? Eu nu prea ştiu să-mi dau un răspuns, dar mă uit şi acum cu o oarecare simpatie faţă de copilaşii de la ţară care trăiesc copilăria altfel decât cei de la oraş.
Ironia sorţii
Dimineaţă, când mergeam spre serviciu am auzit o ştire conform căreia o echipă de cercetători din Franţa a reuşit să detecteze un marker biologic care ajută la depistarea a 11 tipuri de cancer, acest lucru însemnând că va contribui la depistarea mult mai rapidă a bolii şi, poate, la un tratament universal împotriva acesteia.
Da, este o ştire care merită atenţie. Însă ceea ce mi-a atras mie atenţia şi mai mult este că în acea echipă de cercetători francezi şi-au făcut loc şi doi medici români care, culmea, sunt şi coordonatorii acestei echipe. Doi medici români care, foarte probabil, ar fi câştigat un salariu de mizerie în ţară şi ar fi lucrat în acest sistem mizerabil de care ne lovim cu toţii.
Cum era de aşteptat, cercetarea respectivă a fost oprită temporar din lipsă de fonduri. Păi cine să dea bani pe prostii, nu ? Ca să nu mai zic că-n ţară există atâtea minţi luminate printre medici şi cercetători încât, dacă ar fi finanţaţi cum trebuie, s-ar face multe descoperiri revoluţionare.
Ca cea făcută de acei medici din Bucureşti care au descoperit absolut întâmplător un tratament revoluţionar pentru cei ce au probleme cu inima şi au suferit un infarct miocardic. Asta după ce statul le-a tăiat din leafă 25%.
Ăsta să fie momentul ?
Filed under: advertising, bani, management, personal, social
Mai e un pic şi se împlinesc trei ani de când scriu pe acest blog şi cei care sunt în temă cu ceea ce scriu şi-au dat seama, cred eu, că nu prea sunt mulţumit nici de ţara în care trăiesc şi nici de ceea ce fac în prezent. Mă refer la job, iar pentru cei care încă nu ştiu, eu lucrez în administraţie publică.
În mintea mea lucrurile stăteau foarte simplu : voi lucra în administraţie până când nimic nu mă va mai surprinde şi, mai ales, motiva. Odată cu trecerea timpului mi-am dat seama că i-am oferit prea mult timp acestui job. Mai ales că e prost plătit. Lucrez în administraţie din anul 1 de facultate. De la 19 ani adică. Anul viitor împlinesc 10 ani de muncă în acelaşi loc şi simt că încep să mă plafonez, dacă nu cumva chiar am făcut-o.
Tot încerc de ceva vreme să îmi găsesc un job care să mă surprindă şi să îmi ofere şansa de a-mi demonstra că se poate şi mai bine. Am investit mult suflet şi bani pentru a deschide un mic lanţ de farmacii. Eu eram nebunul ăla care deschidea uşile băncilor în plină recesiune pentru a întreba câte ceva despre condiţiile de acordare a unui credit. Trebuie să risc, mi-am zis!
După doar jumătate de an, prognozele bugetare au devenit extrem de pesimiste şi am început să am insomnii numai cât mă gândeam la împrumutul pe care l-am făcut. Un salariu am, iar dacă scade şi ăla, cu ce mai plătesc eu datoriile ?
Am mers la interviuri, am negociat unele oferte, am şi refuzat, am şi fost refuzat. Şi tot nu s-a întâmplat nimic, astfel că am ajuns să mă holbez la fluturaşul de salariu precum un constipat în budă. Credeţi-mă pe cuvânt de onoare, e deprimant să câştigi un salariu de 700-800 de lei, ştiind că ai terminat o facultate şi un masterat. Ştiind că ai nişte aşteptări de la viaţă, iar familia are aşteptări de la tine. Am ajuns să fiu plătit precum un muncitor necalificat. Iar eu chestia asta nu o înghit. Copilul are nevoie de o educaţie corespunzătoare, iar noi, părinţii ei, de o viaţă lipsită de griji.
În urmă cu două săptămâni am mers la un simpozion. Ştiam despre ce era vorba, dar am mers mai mult pentru naşa mea decât din curiozitate. Era Ziua Clientului Herbalife, loc în care se vorbea despre rezultatele obţinute de cei care au acceptat să-şi schimbe modul de viaţă şi alimentaţie. Lucruri care mă lăsau rece. Mai ales că mie nu îmi plac chestiile de genul întâlnirilor cu aplauze şi cu povestiri gen “clubul alcooliştilor”. Unde mai pui faptul că naşa mea se ocupă de vreo patru ani de zile de asta, timp în care mi-a vorbit pe larg despre tot ceea ce înseamnă Herbalife. Deci nu prea avea cu ce să mă surprindă.
Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar săptămâna trecută am luat o decizie care mi-a schimbat în întregime stilul de viaţă. Poate părea un clişeu, însă vorbesc cât se poate de serios. Am intrat în familia Herbalife şi din acel moment am înţeles că totul este plin de substanţă. Totul capătă sens. Nu vă puteţi imagina despre ce vorbesc până nu îmi urmaţi exemplul, pentru că aşa ceva nu prea poţi exprima în cuvinte. Nu vă imaginaţi că am găsit vreo comoară şi nici secretul tinereţii fără bătrâneţe.
Am înţeles doar că, odată intrat acolo, te convingi singur că sistemul MLM nu este cel pe care îl cunoşti în urma experienţelor nefericite gen Caritas sau Delphin şi că, pentru a te bucura de prestigiu şi pentru a câştiga bani, că de aia mergi acolo, trebuie să munceşti pe rupte. Ceea ce îmi place. Am ales să fac ceea ce fac pentru că am văzut rezultate reale, mai ales că multe din ele se întâmplă în familia mea. Cum să nu te bucuri când ştii că ajuţi lumea să adopte un stil de viaţă sănătos şi , pe de altă parte, mai şi faci un ban pe chestia asta ? Eu am spus-o de o mie de ori, nu aş recomanda prietenilor mei ceva de care nu sunt sigur pentru că nu îmi stă în caracter să îi păcălesc. Dimpotrivă. Vreau respectul lor.
Cât despre rezultate, aici este satisfacţia maximă ! De ce spun că mi-am schimbat în întregime stilul de viaţă ? Pentru că am trecut de la starea aia proastă, fără de speranţă, când mă gândeam doar cum să fac să împart banii în aşa fel încât să îmi ajungă toată luna şi de pâine sau mâncărică pentru fetiţa mea, la starea de bine, plină de energie şi speranţă.
Şi cum să nu gândeşti aşa dacă în numai trei zile câştigi puţin mai mult de jumătate din salariul pe care îl câştigi la jobul full-time într-o lună ?
Însă vă spun, în aceste trei zile mi-am văzut fiica doar 15-20 de minute pe zi, mi-am sărutat soţia înainte de culcare, atunci când ajungeam acasă şi am lăsat de o parte tot ceea ce înseamnă hobby-uri ( gen calculatorul, blogul personal, plimbările în prag de seară ). Lucruri care m-au făcut să îmi pun o întrebare serioasă : acesta să fie momentul pe care îl aşteptam de o viaţă ?
Întrebare pentru voi : ce sacrificii aţi face pentru a avea o viaţă liniştită pe viitor ? Aţi fi dispuşi să vă sacrificaţi timpul liber pe care îl petreceţi cu prietenii, să vă vedeţi copilul 15 minute pe zi, să vă sărutaţi jumătatea doar atunci când mergeţi să mâncaţi sau când vă pregătiţi de culcare?
Dacă e joi, e party!
Astăzi voi da o mică petrecere în cinstea faptului că am intrat într-un nou business, cel de consultant wellness. Este al doilea job pe lângă cel full-time din administraţie.
De o săptămână am început să lucrez cu o companie în domeniul nutriţiei, companie cu peste 30 de ani de experienţă în domeniul wellness şi cu reprezentanţe în peste 70 de ţări din întreaga lume. Este vorba despre Herbalife, companie care colaborează cu nutriţionişti de renume mondial, printre care şi un laureat al premiului Nobel pentru medicină.
Am pornit la acest drum datorită rezultatelor pe care le-am văzut în familie şi la rude. Am avut o experienţă neplăcută în urmă cu doi sau trei ani, când unele persoane au încercat să mă corupă să intru într-un sistem piramidal clasic, ăla în care tu doar trebuie să corupi pe cineva să cumpere ceva şi să aştepţi apoi să îţi vină banul. Nu am putut accepta aşa ceva, mai ales că lumea mă ştie drept un om serios. Cum să le recomand eu prietenilor ceva de care şi eu mă îndoiesc ?
Herbalife are peste 60 de milioane de consumatori în întreaga lume şi oferă soluţii cum ar fi alimentaţia corectă (mic dejun, nevoi specifice), controlul greutăţii (slăbire, menţinere, îngrăşare),nutriţie externă şi, de ce nu, oportunitatea dezvoltării unei afaceri.
Pentru mine, totul a pornit din momentul în care am început să beau shake-ul (cel mai sănătos înlocuitor al unei mese) de dimineaţă, pentru că nu obişnuiesc să mănânc înainte de a merge la serviciu. Nemâncând dimineaţa, pe la ora 10 stomacul meu cerşea de mâncare, starea mea era foarte proastă, mi-era somn şi eram moleşit. Ca să îmi mai revin mergeam să îmi cumpăr o gogoaşă şi nişte eugenii. Poate şi o îngheţată. Vă daţi seama ce mâncare sănătoasă băgam în mine pe stomacul gol,da?
Ori, puţini dintre noi bagă de seamă că avem o digestie bună, energie, vitalitate şi o stare de bine atunci când avem o nutriţie corectă. Iar noi, în alimentaţia zilnică, nu avem asiguraţi toţi nutrienţii în cantitatea optimă, nu ne luăm proteine suficiente pentru a asigura corpului echilibrul necesar şi doza zilnică recomandată. Când vorbim de necesar, spre exemplu, cantitatea zilnică de fibre necesare corpului uman este de 35 de grame. Adică echivalentul a 14 banane sau o varză şi jumătate, consumate zilnic. Necesarul de vitamine şi minerale – 5-7 porţii de legume şi fructe de culori diferite ( fiecare culoare reprezintă un nutrient ) sau grăsimile esenţiale – echivalentul a 3 porţii de peşte ( oceanic ).
Încă o dată vă spun : cei care mă cunosc ştiu că nu ofer vise, ci realităţi. Nu îmi place să îmi bat joc de oameni şi nu recomand ceva în care eu nu cred şi pe care nu l-am testat. Aşa că, dacă sunteţi interesaţi sau curioşi, pur şi simplu, vă fac o ofertă specială, pentru că sunt nou în business.
Vă ofer gratuit o evaluare de alimentaţie şi stil de viaţă. Acest lucru înseamnă în mare că vă voi face o evaluare a obiceiuriulor alimentare şi a modului de viaţă.Vom completa un chestionar despre ce mâncaţi voi în fiecare zi şi vom face nişte măsurători. Astfel, vom vedea ce faceţi bine şi care sunt punctele slabe în alimentaţia voastră. Ce spuneţi, sună bine ?
Digital vs clasic
Filed under: Romania, diverse, loc de dat cu capul, personal
Daca e sa ma gandesc la capitolul sanatate, pot sa zic ca am inceput anul cu stangul.O saptamana intreaga am facut febra mare si injectii.Ca si cum n-ar fi fost de ajuns,fetita mea face si ea febra de o saptamana,fara sa o pot combate.
In tot acest timp am reusit sa stric cele doua termometre clasice,cu mercur,pe care le aveam prin casa.Desigur,am si doua termometre digitale,dintre care unul special pentru copii,pe care am dat 200 si ceva de lei.
Eu unul nu ma inteleg deloc cu termometrele digitale.Daca imi masor de 5 ori la rand temperatura corpului,tot de atatea ori primesc valori diferite.Acum am 36.5, iar dupa 10 secunde am 37.2.Dupa alte zeci de secunde am 35.7.La fel si cu cel pentru copii,fie ca ii masor temperatura frontal sau auricular.
Termometrul clasic e taticul lor,chit ca trebuie sa stai cu el mai multe minute.Nu mica mi-a fost mirarea cand am fost la “n” farmacii si am primit la unison acelasi raspuns la intrebarea:”aveti termometre clasice?”.
Cica termometrele clasice nu se mai fabrica, iar pe piata de consum se vor gasi doar cele digitale.De acord cu evolutia lucrurilor pana la urma, dar sa le faca asa cum trebuie!
ps: cumpar termometre clasice!
Cea mai deprimantă zi
Cei care spuneau că ziua de 18 ianuarie este considerată a fi cea mai deprimantă zi a anului s-au înşelat, cel puţin în cazul meu. Ziua de luni, 18 ianuarie, a fost una obişnuită în cazul meu. Totuşi, pot considera şi vota fără nicio reţinere ziua de ieri ca fiind cea mai idioată şi neliniştitoare zi de până acum. Am ajuns să tremur, la propriu, de nervi şi griji, de milă şi panică.
Dana Ioana, superba mea fetiţă, se confruntă cu unele probleme de sănătate. Cel mai îngrijorător este că nu ştim deocamdată care ar fi diagnosticul corect. Face febră, uneori chiar puternică, şi atât. Nu are alte simptome, în afară de dinţişori care se bat între ei pentru un loc în faţă. S-a mers pe dat cu părerea, ba că ar fi de la dinţi, ba că ar fi o infecţie urinară, ba că ar fi una digestivă. Probe nu pot lua, cel puţin deocamdată, pentru că este sub tratament cu antibiotic. Read more
Secretul tinereţii fără bătrâneţe
Filed under: Marasesti, diverse, loc de dat cu capul, mizerii, personal
După o săptămână în care am absentat de la domiciliu, am dat drumul la robinetul de apă pentru a mă spăla pe mâini. Vedeţi voi, eu am un fix când vine vorba despre mizerie şi microbi. Devin uşor agitat când sunt încolţit de aceste chestii. Cum am dat drumul la robinet, apa care a curs era ruginie. Şi a curs aşa cam 2-3 minute.
În general, nu prea beau apă îmbuteliată. Nu ştiu de ce, dar am preferat apa de la robinet. În ultimul timp am început să am dubii şi nu ştiu dacă voi mai deschide robinetul pentru a-mi pune apă în cană. Nu că gustul nu ar fi bun, ci, mai ales, pentru că apa este foarte dură.Chiar şi pentru că, uneori, se întmplă ca apa să capete un gust de clor. Parcă la chimie am învăţat că apa este incoloră, inodoră şi insipidă. Nu şi apa care curge la mine.
Am pus un pahar cu apă şi l-am lăsat aşa toată noaptea. Dimineaţă se puteau observa multe impurităţi pe fundul paharului. La fel s-a întâmplat atunci când am pus la fiert o oală cu apă. O grămadă de impurităţi, plus foarte multă piatră depusă pe fundul oalei. Mă gândesc cu groază la cum arată ţevile alea pe care vine apa. Alge, bacterii, gângănii, şobolani. Vă imaginaţi ?
Soluţia este, probabil, cea de a cumpăra apă îmbuteliată. Dar costă destul de mult, mai ales dacă bei cel puţin 2l de apă pe zi. Nu ştiu cât de sănătoasă este, chiar dacă se numeşte Izvorul Minunilor, Bucovina sau Borsec. Oricum, e mai bună decât cea de la robinet. Iar dacă vă întrebaţi care este secretul tinereţii fără bătrâneţe, răspunsul corect este : apa de la robinet ! Nu ajungi la bătrâneţe dacă o bei constant.
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici