Dimineaţa pe răcoare
Am profitat de vremea frumoasă şi, în sfârşit, de un week-end liber, fără planuri de tot felul, şi am plecat la drum împreună cu familia şi cu câţiva prieteni. Unde puteam pleca altundeva decât la Soveja, colţul nostru de rai de doi ani încoace.
Vremea extraordinară, numai bună de drumeţii, picnicuri sau, după caz, grătărele prin pădure. Sâmbătă, cel puţin, a fost o vreme de poveste, cu aproape 20 de grade în termometre, fără vânt şi cu multă lume venită să (re)cunoască Soveja.
Şi totuşi, ce s-a întâmplat dis de dimineaţă, imediat ce ora s-a încăpăţânat să se schimbe ? Surpriză !!!
… şi nici măcar n-am haine pentru aşa ceva 
Contraste
Din dragoste pentru natură
Nu degeaba am întrebat cât de mult vă place să daţi nas în nas cu natura. Pentru mine, nimic nu e mai plăcut decât o plimbare prin pădure, pe timp de vară. Poate că spun asta din cauză că ai mei obişnuiau să mă care după ei an de an, atunci când se hotărau să facă drumeţii alături de cei mai buni prieteni.
Cum aş putea să uit momentele acelea în care, imediat cum femeile începeau să strige în gura mare ” la masăăăăăăăăăăăă copii ! toată lumea la masăăăăăăăăăăăă!”, de prin toate colţurile naturii, copiii îşi făceau cale către mesele pline de bunătăţuri făcute la botul calului ? Eram atât de mulţi, încât aveai impresia că toată suflarea prezentă în staţiunile montane venea la noi la masă. Eram 20-22 de familii. La corturi, bineînţeles.
Doamne, câţi prieteni mi-am făcut şi ce amintiri plăcute am ! Îmi juleam genunchii în crengi sau pe stâncile dure, în încercarea mea de a ajunge cât mai repede în apa curată a râului ce ducea către cascadă, ne făceam bâte şi săbii din lemn, luam la pas toate potecile, făceam drumeţii lungi ( ţin minte că am mers vreo 5-6 ore dus-întors ).
Cum aş putea să uit aventura extremă de pe Jepii Mici ? Ştiţi foarte bine că, pentru a urca pe Bucegi, se urcă pe Jepii Mari. Ei bine, împreună cu alţi prieteni, în căutare de frumos ( flori şi tot felul de fructe de pădure ), am luat-o la pas. Aveam 11 sau 12 ani. Când ne-am uitat în spate, am fost uimiţi să vedem cât drum am parcurs. Singura problemă era că nu aveam încălţările corespunzătoare urcării şi mai ales a coborârii unei astfel de pante. Era ditamai hăul. Aşa că, singura opţiune a fost să urcăm de nebuni până la Crucea Caraiman. Vă daţi seama la ce risc am fost supuşi! Chiar şi aşa, a fost extraordinar pentru noi, copiii. Exploram şi ne credeam zmei. Fabulos!
Cum să uit drumeţiile făcute an de an de-a lungul Cheilor Tişiţei, în rezervaţia naturală ? Doamne, ce peisaje ! Adunam mure, alune de pădure şi făceam băi răcoritoare de-a lungul râului ce străbătea pădurea. Am o mulţime de amintiri plăcute, petrecute la munte.
Mă întreb cum aţi răspunde unei provocări, în cel mai sincer mod posibil !?
Se înscrie cineva la o drumeţie prin Rezervaţia Naturală Cheile Tişiţei (Lepşa) ?
Pe lângă faptul că “pierdem” doar câteva ore bune mergând, este sănătate curată, iar peisajele în această perioadă sunt extaordinar de frumoase. Nu ne trebuie decât un rucsac în spate în care să avem de-ale gurii şi nişte apă sau energizant. Deşi sunt atâtea izvoare de-a lungul drumului.
Hai să lăsăm scaunul, munca şi statul la calculator pentru o zi şi să facem ceva util pentru noi ! Sunteţi amatori ? Uitaţi, ca să dau un impuls, sunt dispus să ofer cazarea pentru 6-7 persoane pe care le voi alege eu. Criteriul după care voi alege va fi tocmai dragostea pentru natură.
Lenea, mai rea decât criza
Filed under: Fucktard, Marasesti, Romania, bani, loc de dat cu capul, mizerii, personal
Prima întâmplare
M-am obişnuit ca în week-end să merg la Soveja pentru a respira aer curat şi pentru a-mi încărca bateriile. Tot ceea ce înseamnă cumpărături le fac dinainte cu o zi de a merge acolo, pentru că în Soveja sunt foarte puţini agenţi economici şi oferta nu este atât de variată. Aşa că prefer să iau carnea, băutura şi alte mărunţişuri din Carrefour sau din piaţă.
Bineînţeles, atunci când ajungi acolo se întâmplă să mai uiţi câte ceva, aşa că te gândeşti să mergi cu încredere la magazinele din apropierea casei tale. În cazul meu, aveam nevoie de zahăr şi oţet. M-am uitat la ceas. Era ora 10:50 dimineaţa. Ştiam că magazinul este închis între ora 12 şi 15, aşa că mi-am luat portofelul şi am pornit la drum. N-am făcut mai mult de 5, hai 10 minute până acolo. Când să intru, surprizăăăă, magazinul era închis. O babă mi-a zis că vânzătoarea a plecat să îşi hrănească băiatul şi să dea de mâncare la animale şi că nu trebuie să mai aştept. Să vin după ora 15, că atunci deschide.
A trebuit să mă întorc şi să iau maşina pentru a merge la magazinul din capătul satului, unde eram convins că e deschis. Nu era, m-am înşelat eu. Noroc că cel ce vindea era prin curte. M-a recunoscut şi a deschis pentru mine.
A II-a întâmplare
Am două magazine în apropierea blocului în care locuiesc. Magazine de cartier, cu de toate, care supravieţuiesc şi pentru că dau marfă pe caiet. Preţurile sunt foarte apropiate, dacă nu chiar aceleaşi preţuri la alimentele de bază. Distanţa până la primul magazin este cam de 300 de metri, iar cea dintre cele două magazine este cam de 100-150 de metri, deci nu e chiar aşa mult de mers. Bineînţeles, de cele mai multe ori mă opresc la primul magazin, însă cumpăr şi de dincolo de multe ori, pentru că, zic eu, are marfă mai diversificată.
Diferenţa dintre cele două magazine nu se face nici la preţuri şi nici la distanţa dintre ele.
Exemplu : deşi cumpăr des de la ambele magazine, primul magazin ( cel mai apropiat ) nu dă rest decât în gume şi bomboane, iar dacă se întâmplă să nu ai 10 sau 20 de bani pe lângă suma de plată, trebuie să mai scoţi un leu din buzunar. Restul îl vei primi în gume sau bomboane. La al doilea magazin se schimbă puţin datele problemei. Restul se dă şi în gume sau bomboane, însă dacă nu ai 10 sau 20 de bani pe lângă suma de plată nu este nicio problemă. “Îi aduci tu când mai treci pe aici!” . E pe bază de ” la câtă vânzare faci şi la cât rest mi-ai lăsat, ar fi culmea să îţi mai cer 10 bani”.
Concluzie
Înţeleg acum de ce lumea foloseşte pretextul crizei economice. Pentru că lenea e mare şi pentru că bişniţarul român face tot posibilul să te jecmănească în stil barbar, doar, doar o mai câştiga 10 bani în plus de pe urma unora ca tine. Pun adaos foarte mare, nu dau bonuri fiscale şi se încăpăţânează să practice aceleaşi obiceiuri ca în anii comunismului. Deschid şi închid prăvălia când vor ei (deh, acum sunt patroni!), practică preţuri de lux, dar se plâng că nu le merge afacerea şi că nu se mai vinde marfa ca înainte. Domnilor, mă întreb unde vom ajunge cu astfel de mentalitate şi cu astfel de servicii ? Clientul vostru nu mai este stăpânul vostru ?
Cu capul în nori
Între plăcere şi durere
Filed under: Romania, Vrancea, foto, loc de dat cu capul, mizerii, personal, turism
Despre Soveja am vorbit de multe ori pe blogul meu. Am şi lăudat-o, am şi criticat-o. Dacă aveţi timp şi chef puteţi citi aici , aici , aici, si aici . Săptămâna trecută vorbeam în termeni destul de duri despre drumul strategic dintre Soveja şi Lepşa, un drum care obişnuia să ofere turiştilor peisaje superbe, până să fie închis circulaţiei.
De când drumul este închis din cauza carosabilului sub orice critică, au început să se taie copacii în draci. Merge să vă bagaţi maşina pe drumul ăla, dar să ştiţi că nu se merge decât cu viteza 1 şi 2. Ceea ce e bine pentru că îţi dă posibilitatea să caşti gura la tot ce înseamnă minunăţie a naturii, sau rău pentru că vezi foarte multe maşini care cară lemne la foc automat. Ca să nu mai vorbim de peturile aruncate fără nicio remuşcare de către muncitorii care ajută la curăţarea naturii de copaci.
Vă las pe voi să faceţi diferenţa între plăcere şi durere !
Soveja-Lepşa, drum strategic
Filed under: Fucktard, Romania, Vrancea, bani, loc de dat cu capul, mizerii, turism
Nu am idee câţi dintre voi ştiţi sau aţi fost pe drumul care leagă Soveja de Lepşa. De ani buni, drumul este închis circulaţiei publice. Arată jalnic, mai ales după inundaţiile şi alunecările de teren din anul 2005. Cu un ATV ai toate şansele să te declari mulţumit de traseu. Offroad curat.
Este un drum care îţi încântă privirea şi sufletul la orice oră l-ai parcurge. Mă refer strict la peisaje, la natură. Ştiam că acel drum se afla în top 5 al priorităţilor CJ Vrancea în investiţii şi dezvoltare turistică al judeţului. Dar, cum toate lucrurile merg atât de bine în România, proiectul nu a mai fost finanţat, aşa că drumul a rămas închis. Şi va mai rămâne aşa cel puţin 4 ani de-acum încolo.
De ce zic că e drum strategic? Simplu. Am fost la Soveja într-o frumoasă după-amiază. Anul 2010, primăvara. Pe drumul dintre Panciu şi Soveja am numărat 7 maşini pline cu lemne. Două tiruri şi cinci camioane din alea tip vechi, Roman parcă le zice. Transportau băieţii lemne într-o veselie. Ştiam că o parte dintre ele provin din pădurea care se află în continuarea Poienii Punga. Mergeţi acolo şi vă veţi speria.
Dar nu ştiam de unde provine şi cealaltă parte, căci erau prea multe. Prea multe pentru că cel puţin o dată la două zile vedem cam aceleaşi maşini care transportă lemnele dinspre Soveja. Unde se duc, bănuim cu toţii. Ei bine, restul lemnelor provin din frumoasa pădure care taie drumul dintre Soveja şi Lepşa. Păi de ce să nu se taie în draci copacii dacă lumea nu prea circulă pe drumul ăla ? Că tot nu îi vede nimeni, nu ? E drum strategic ? Este ! Îmi pare rău că nu am luat camera foto sau cea video, că ar fi ieşit cu siguranţă ceva strong pentru opinia publică, aia care mai există şi e independentă.
La întoarcere am mai depăşit trei maşini pline cu lemne care părăseau încrezător fosta mare staţiune Soveja. Şi ne mai întrebăm de unde vin inundaţiile, ploile torenţiale, alunecările de teren sau fenomenele meteo care nu prea erau prezente în România!
Păi dacă şmecherii cu bani rad toţi copacii şi ne lasă-n curul gol … ! Sau continuăm să fim naivi şi să credem că se taie doar copacii marcaţi ?
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici