Constatări
Am încheiat un week-end frumos, bineînţeles, la munte. Am ajuns acasă duminică seara şi am pus mâna pe calculator cu gândul de a scrie pe blog câte ceva despre bărbaţii care găsesc atât de multă plăcere în a se masturba în natură. Erau doi inşi, un el şi o ea. Ea îi satisfăcea plăcerea nebună de a-i antrena cocoşelul pe un background de ciripituri de păsărici sau, de ce nu, păsărele. Erau nişte oameni de-ai satului care văzuseră, probabil, nişte sule de cal bălăngănindu-se sus în deal si le-a venit pofta. Imediat cum m-am aşezat la calculator mi-a pierit tot cheful de scris. Ba mai mult, vedeam în calculator un duşman al timpului. Aşa că am ales să mă relaxez alături de fiică-mea.
Ieri, luni, am avut o zi de care nu vreau să îmi amintesc prea curând. Am înţeles din nou că unele persoane au o mentalitate învechită, cam din aia de îmi povestea bunica. Şi nu atât învechită, cât nesimţită.Încleştată în ghearele trecutului nu prea glorios al ţării noastre. Şi iar nu am avut chef să scriu. Azi e marţi. Nu că mă aştept ca azi să fie vreo zi din aia de care îţi vei aminti în momentele mai puţin plăcute, dar cert este că am început-o cam aiurea. Am vrut să mă îmbrac cu o pereche de blugi pe care nu i-am mai purtat de prin noiembrie 2009. I-am tras pe mine. De fapt, am încercat să-i trag pe mine. Am avut parte de o remarcă blondă şi de nişte gânduri negre…şi cu păr. Aveam eu vaga senzaţie că m-am îngrăşat, dar, frate, în halul ăsta?
Iau altă perece de blugi. Pe ăştia îi purtasem la început de an 2010, aşa că era puţin probabil ca să păţesc aceeaşi chestie …pe care am păţit-o. Da, şi ăştia îmi erau mici. Nu reuşeam să închei nasturele din cauza burţii. Mno, nu vă imaginaţi acum vreun butoi de 100 de kg. Am 80 kg la o înălţime de 1.83m. Ceea ce e bine, zic eu, mai ales că în urmă cu câţiva ani trebuia să mă ţin cu mâna de masă când mă dădeam cu spray. Aveam 65kg. Radiografie ambulantă. Chestia care mă omoară este burtica. Din profil semăn cu nevastă-mea atunci când era însărcinată în cinci luni. Aş fi spus şase, dar sunt blând cu mine. E şi normal să am burtică. Mă trezesc, pun curul în maşină şi ajung la serviciu, unde pun curul pe scaun. Când plec de la serviciu, pun curul în maşină şi ajung acasă, unde pun curul pe canapea. Sport ? Da, eventual pe GSP TV. Uneori şi pe Digisport.
====================================================================================================
Pauza de publicitate !
Va place sa mancati ? Atunci cand mancati o faceti in graba ? Nu aveti timp, asa ca bagati cat mai mult in gura si nu prea mestecati mancarea, astfel incat sa terminati cat mai repede si sa va intoarceti la lucuru? Aveti un sef neintelegator care va impune prezenta minut de minut la serviciu, fara sa aveti voie sa plecati la masa? Va place mancarea fast-food? Atunci priviti ce se poate intampla !
====================================================================================================
Este adevărat, am vrut să mă mai îngraş niţel că prea eram anemic. Mâncam bine, regulat, dar degeaba. Seara mâncam dulciuri şi fructe cât cuprinde. Nimic. Dar, pentru că întotdeauna există un “dar”, de când am început să mănânc după ora 6 seara, adică pe la 8-9, când îmi terminam şi eu treaba, lucrurile au început să se schimbe. Şi a mai fost şi sezonul rece, când stai închis la căldurică, fără pic de sport, şi bagi în tine metri liniari de cârnaţi şi caltaboşi cu nişte cartofi prăjiţi aruncaţi aşa, la mişto, pe farfurie. Mâncam cu poftă. Seara, după 6. Rar se întâmpla să mănânc dimineaţa, la prânz mâncam pe fugă, cam ce apucam. Şi uite aşa, de la 65 de kg am ajuns la 72, apoi la 80. Şi aici trebuie să mă opresc.
De-ar fi aşa uşor! Am început să devin gurmand. Când văd mâncare gătită, dar mai ales carne la grătar, îmi fac ochii precum titirezul. Mi-am spus că după Paşte voi mânca mai puţin şi mai sănătos, dar mai ales că voi renunţa la maşină şi voi practica mult mersul pe bicicletă. Trebuie să îmi iau bicicletă, iar dacă vreau să îmi iau ceva, întotdeauna apar alte cheltuieli. Neprevăzute, cum s-ar zice. Aşa că am început să merg pe jos.Timid la început, dar sper să devină obişnuinţă. De câte ori ajung la Soveja o iau la pas prin pădure. Mersul pe jos face piciorul frumos. Pe naiba, că m-a luat o febră musculară de urcam scările-n mâini. Apoi, a doua zi, mă dureau mâinile. Colac peste pupăză, fiică-mea vroia să o iau în braţe, pe scări. Aia a fost într-adevăr o provocare ! Căram unsprezece kilograme, aveam în faţă 16 scări, febră musculară şi discopatie lombară. Dar, na, o fată are tata, aşa că zâmbeam muşcându-mi limba.
E clar, trebuie să dau burta jos acum, cât nu e prea mare. Trebuie să fac mişcare. Ah, ce-aş mai juca un meci de fotbal, aşa cum obişnuiam să fac în fiecare săptămână înainte de a avea probleme cu spatele! Trebuie să mănânc regulat şi sănătos. Să strâmb din nas când văd grăsimi. Să îmi dezlipesc fundul de pe scaun. Să nu îmi mai iau cheia de la maşină atunci când ies din casă. Să dau două ture cu bicicleta când se înserează sau să alerg puţin. Să fiu mai activ. Să am voinţă !
Mesaj important
Filed under: Romania, Vrancea, foto, fun, loc de dat cu capul, mizerii, turism
GUNOIUL DOARE !!!
Filed under: Fucktard, Romania, Vrancea, diverse, loc de dat cu capul, mizerii, politica, turism, video
Soveja.Vrancea. Continuăm seria neagră a fostei staţiuni turistice Soveja.Poate cineva de sus va vedea, vreodată, aceste lucruri si va lua măsuri de sensibilizare a opiniei publice şi, de ce nu, a celor care chiar pot face ceva pentru ca Soveja să redevină ce-a fost şi chiar mai mult decât atât.
Cum bine ştiţi, mi-am petrecut Paştele la Soveja. Nu cred că am văzut vreodată atâta lume la un loc, cât a fost acum, de sărbători. Toată Poiana Punga era aglomerată de maşini şi grătare păzite îndeaproape de oameni cu poftă de dans şi de mâncare. E frumos să mergi la iarbă verde de Paşte, mai ales dacă nimereşti şi o vreme frumoasă, dar la fel de frumos este să ţii la mediul înconjurător.Nimănui, cred eu, nu i-ar plăcea să meargă la iarbă verde şi să observe că nu are unde să-şi pună pătura din cauza gunoaielor.
La o săptămână după sărbătorile pascale am mers iar la Soveja. Şi am luat-o la pas, prin poiană, prin pădure. Din păcate am rămas cu un gust amar. Românul lasă urme. Îşi bate joc de natură. Românului nu-i pasă decât să se simtă el bine, pe moment, iar după ce îşi face maţul ghioagă de la atâta cărnăraie la grătar, îşi strânge jucăriile şi pleacă. Şi când spun jucării, mă refer doar la grătar, pătură şi table, nu şi la gunoaiele lăsate să aducă un plus de culoare pădurii. Apoi, când vine ( a doua oară ) să îşi plimbe prietenii prin pădure, este indignat de gunoaiele care par a muşca din iarba de un verde crud şi plină de rouă, abia ieşită din pământul scârbit de atâta nesimţire. Cred că şi natura românească şi-ar fi dorit să se nască-n altă parte.
Să ştiţi că eram foarte dezamăgit de ceea ce mi-a fost dat să văd. Apoi, mi-am adus aminte că, în acea sâmbătă, mai mulţi tineri iubitori de natură au mers în Soveja pentru a planta câteva mii de puieţi de brad. Acţiunea a fost organizată la iniţiativa Federaţiei Române de Turism şi Ecologie, în parteneriat cu Asociaţia pentru Dezvoltare Durabila “Focul Viu” şi Regia Naţionala a Pădurilor Romsilva. Mai multe despre acţiunea lor puteţi citi în ediţia Ziarului de Vrancea de azi. Este o iniţiativă care merită toată atenţia şi care trebuie continuată alături de o campanie de control a celor care taie copacii fără niciun fel de remuşcare. Mergeţi în Soveja să vedeţi cum copacii cerşesc mila omului !
Apoi mi-am adus aminte, din nou, de proiectul Let”s do it, Romania ! care promite să cureţe toată ţara într-o singură zi cu ajutorul voluntarilor înscrişi şi decişi să facă ceva pentru ca nesimţirea pe care o respirăm cu toţii să nu mai ia proporţii atât de mari. Vrancea are doar 4 persoane!!! Atât putem,mda. Să vină alţii să ne facă curat în propria ogradă şi, dacă se poate, să ne facă puţină curăţenie şi prin casă!!!
Şi ca să nu credeţi că vorbesc doar de dragul de-a vorbi, iată ce veţi găsi în fosta staţiune turistică Soveja în cazul în care, Doamne fereşte, vreţi să mergeţi să vă relaxaţi !
1. Poiana Punga, Soveja, Vrancea. Românul lasă urme adânci naturii, dar şi iubitorilor de natură. Da, ştiu, vorbeam singur pe fundal.Cred că nu m-am putut abţine să spun ceva.
2. Urcăm spre fostul hotel Zboina. Spre inima staţiunii, deci. Drumul este frumos. Păcat de cei ce l-au parcurs.
3. În imediata vecinătate a fostului hotel Zboina există un loc de joacă pentru copii. Copii merg acolo şi acum, cu părinţii lor de mână. Şi se joacă, în lipsă de altceva. După cum bine observaţi, riscul de a-ţi sparge capul prin bolovanii ăia este unul destul de ridicat. Dar nu-i bai, EI sunt preocupaţi de tăierea copacilor şi de ridicatul a cât mai multe vile, nicidecum de amenajarea unei staţiuni. Aici nu ies prea mulţi bani ca acolo.
Concluziile le trageţi voi !
Soveja – fostă staţiune turistică
Filed under: Fucktard, Romania, foto, loc de dat cu capul, mizerii, personal, social, turism
Despre Soveja, ca staţiune turistică şi climaterică, am vorbit aici. Şi am mai promovat-o ori de câte ori am avut ocazia. Este un loc superb, cu peisaje absolut fantastice, cu un aer curat şi puternic, cu ape bogate în minerale şi cu oameni simpli, primitori. A fost una dintre cele mai căutate staţiuni turistice din România, pe vremea comuniştilor. Este locul unde s-a născut Simion Mehedinţi , cât şi locul unde, în primul război mondial, eroii căzuţi pe câmpul de bătălie al uneia dintre laturile Triunghiului de Foc (Mărăşeşti,Mărăşti,Oituz) îşi dorm somnul de veci în Mausoleul Eroilor Români.
Soveja este locul unde fostul dictator, Nicolae Ceauşescu, venea să îşi petreacă câteva zile pe an pentru a vâna urşi şi mistreţi. Există şi acum cabana în care stătea Ceauşescu, dar nu prea are acces oricine acolo. Când spui Soveja, spui Zboina, hotelul care încă este ascociat cu numele staţiunii. Da, pe vremuri demult apuse, Zboina era un hotel cu adevărat frumos, amplasat într-o zonă liniştită, cu mult verde de jur împrejur. Acum nu este decât un uriaş care îşi doarme somnul de veci, alături de celălalt hotel fain din staţiune, Mioriţa, lângă care se afla o bază de tratament a celor care sufereau de anumite afecţiuni. Aproape toată staţiunea, dacă nu mă înşel, se află în proprietatea Sind România. Sunt zvonuri care spun că Soveja a fost colindată de mulţi oameni de afaceri care au vrut să investească în această staţiune de un potenţial turistic uriaş, dar, pe de o parte Sind România nu a vrut să vândă proprietăţile, pe de altă parte administraţia locală nu şi-a dat interesul. Păcat de fondurile europene care sunt pe turism. Mare păcat. Nu se pune umărul deloc. Nici administraţia, nici Guvernul, pentru că e o staţiune de interes naţional.
Cum a fost la munte
Filed under: Romania, Vrancea, foto, fun, personal, turism
În week-end-ul ce tocmai s-a terminat am preferat să merg la munte, la Soveja. Cine nu ar fi făcut asta dacă ar fi avut de ales între a merge prin băltoace şi a se plimba prin zăpadă de peste jumătate de metru ? A fost un week-end excepţional ! M-am distrat, am stat la taclale, am făcut drumeţii, ne-am bătut cu zăpadă, am admirat cum ninge, am stat la căldurică, am făcut poze. Partea nasoală a fost că am fost nevoit să mă întorc acasă, deşi aş fi vrut să mai rămân acolo o săptămână. Din păcate era cam dificil din punct de vedere financiar să fac naveta casă-munte, zi de zi. Iată câteva fotografii făcute în week-end-ul trecut la Soveja, acolo unde vă recomand să mergeţi cât mai repede posibil, pentru a vă bucura de zăpadă, ski, săniuş sau, pur şi simplu, de un week-end liniştit.
Nu-mi place ploaia
Nu suport imaginea gri, demoralizantă, depresivă pe care o oferă oraşul, în lipsă de altceva, pe timp de ploaie. Decât să merg cu picioarele prin apă şi zăpadă fleoşcăită, să alunec şi să risc să-mi mut oasele, mai degrabă merg la munte. Am înţeles că la Soveja e zăpada de jumătate de metru, totul este de un alb sclipitor, iar prognoza meteo îmi dă speranţe şi mai mari. S-a anunţat cod galben de precipitaţii însemnate cantitativ, iar la munte va ninge.
Aşa că, imediat după ce termin programul de lucru, mă voi urca în maşină şi voi demara spre munte,zăpadă, distracţie. Dacă sunteţi cuminţi, vă voi arăta şi câteva poze, ca să nu ziceţi că vă mint.
ps: post programat sa apara atunci cand eu deja voi fi plecat spre munte.
Sfârşit de vacanţă
Ce este frumos, durează puţin. Acelaşi lucru se aplică şi în cazul sărbătorilor de iarnă, plus revelionul. Te întâlnesşti cu familia lărgită, cu prietenii apropiaţi, te simţi bine, în largul tău, dar când începi să te obişnuieşti cu aceste lucruri ţi se taie craca, deoarece fiecare se întoarce sub acoperişul său atunci când se termină mini-vacanţa.Sunt absolut convins că acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul vostru.
Sunt mulţumit. Am făcut inaugurarea casei, ne-am simţit bine, am avut parte şi de primăvară, cu temperaturi de peste 8 grade care au topit mişeleşte zăpada depusă înainte de sărbători, dar şi de iarnă, începând cu a doua zi de Crăciun, când a nins mai frumos ca în poveştile spuse de bunica mea la gura sobei. A venit Moş Crăciun, în plină criză, încărcat cu daruri (mai ales pentru fetiţă), am avut parte şi de aventuri cauzate de fenomene meteo nefavorabile, de nopţi albe şi de dragoste cu năbădăi. Totul într-o atmosferă caldă cu miros de vin sau ţuică fiartă. Read more
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici