Văd în jurul meu foarte multe persoane care reuşesc să se facă auziţi, înţeleşi sau, pur şi simplu, reuşesc în viaţă datorită tupeului şi curajului fără nimic în spatele lui. Adică fără a se pricepe la ceva anume. Îmi aduc aminte de profesorul de drept, un animal preistoric care nu făcea altceva decât să îşi bată joc de studenţi prin acordarea unor note sub 4, doar de dragul de a veni cu “ceva bun” pentru a lua examenul.

Niciodată nu mi-am permis să îl trag de sacou şi să îl iau la mişto, aşa cum făceau unii colegi care veneau la cursuri fără să ştie la ce au examen. Şi ăia luau examenul, eu nu. Pentru că eram fraier şi tăceam, pentru că nu eram tare-n clanţă şi nu puteam să trec peste orice fără să-mi pese. Asta până mi-am luat inima-n dinţi şi l-am făcut de râs, elegant, în faţa propriilor studenţi, iar la examen i-am spus că poate să facă pe dracu-n paişpe, că tot nu are cum să mă pice deoarece îl voi contesta aşa cum n-am făcut-o niciodată, de prost ce-am fost. Şi am luat examenul cu 9. Un examen pe care alţi “proşti” l-au picat.

Văd cum oameni cu o clasă sau două mai multe decât trenul reuşesc să ajungă pe funcţii, să aibă succes în afaceri, să se întoarcă “victorioşi” din străinătate, să se căsătorească cu persoane mult mai pregătite şi de succes, dar mai ales să le râdă în nas celor care îşi tocesc viaţa făcând facultăţi şi masterate şi care vor să reuşească pe merit, cum se zice. Şi mă oftic, normal, încep să cred că-s dobitoc şi că totul se face doar pe pile şi pe bani. Degeaba te duci tu la un interviu, degeaba dai examen pentru un post anume, dacă el e deja promis unuia cu ochi albaştri şi cu buzunarele pline de bani făcuţi pe de-a-ndoaselea.

La un moment dat, văzând toate acestea, mi-am propus să fiu şi eu mai îndrăzneţ tupeist, chiar nesimţit, să merg cu nişte idei fixe şi idioate până la sfârşit, doar ca să am câştig de cauză, să arunc unora pastile ca să văd cum reacţionează, să vorbesc la mişto, să nu pun suflet în ceea ce zic.  Dar în interiorul meu se ducea un război cumplit. Nu puteam fi aşa. Nu m-am născut aşa. Astfel că am revenit la cel ce am fost dintodeauna, pentru că ăsta-s eu şi cred că mă simt bine în pielea mea chiar dacă văd foarte multă lume care reuşeşte să se impună fiind altfel decât mine.

La fel ca mine e şi nevastă-mea. Poate şi mai şi. Uneori îmi spuneam că aş vrea ca fiică-mea să nu-i semene nici nevesti-mii, nici mie, ci să fie tupeistă, mult mai ambiţioasă şi puternică. Să fie curvă deşteaptă, vorba unei amice. Cu siguranţă că greşeam când gândeam aşa ceva. Sunt mândru că am primit o educaţie aleasă din partea părinţilor mei şi aşa voi  proceda şi eu cu Dana, fetiţa mea. Cine ştie, poate copiii noştri vor avea un viitor mai curat în gândire şi în comportament. Aşa că îmi voi da silinţa să rămân acelaşi om modest şi idealist. Voi reuşi să fac asta oare ?

De ce să nu dăm zăpada în drum ? Lasă, că maşinile vor merge peste ea şi o să dispară văzând cu ochii. Aşa m-a învăţat pe mine tata şi bunicul, aşa o să îi învăţ şi eu pe copiii şi nepoţii mei. Aşa arăţi că eşti om gospodar. Trebuie să îţi cureţi trotuarul, nu?

Cam după acest principiu merg oamenii. Şi nu, nu doar cei de la ţară, care, pare-se au mai puţine clase decât ţăranul de oraş. Am întâlnit multă zăpadă aruncată-n drum de oameni care merg pe acest principiu, dar nu am rezistat să nu fac o fotografie minunăţiei de mai jos. Las-o naibii, tată, cum să mai treacă maşinile pe acolo ?

Stau la bloc.Încă, dar parcă simt că voi sta la bloc până la adânci bătrâneți, din lipsă de bani ca să mă mut la casă. Mda, care le mai apucă… Pe lângă faptul că stai între patru pereți de beton sau că nu ai curte cu flori, cu verdeață, mai ai și ghinionul să locuiești alături de unii care nu au, parcă, cei șapte ani de acasă.

Se întâmplă că blocul meu aproape că plutește pe o mare de apă amestecată cu mâl și gunoaie. Asta din cauza unor ”profesioniști” veniți la sfârșit de an, cu gândul de a rezolva o problemă apărută la niște țevi care s-au înfundat la subsol. No, ca să rezolve repede treaba și să se ducă în familie pentru a mânca ceva cârnați și mâncare tradițională, au ales să taie conducta principală de la wc, ca să se desfunde cu totul. Și s-a desfundat, nene. A curs în subsolul blocului tot căcatul, pișatul și mizeriile aruncate de oameni în budă.

După ani și ani, când lumea mai adună bani, se încearcă repararea acelor țevi de la subsol, cât și scoaterea apei și a mâlului care se află acolo. Din cauza umezelii, țânțarii sunt la ei acasă pe scara blocului. Stau unii peste alții, din lipsă de spațiu. Când deschizi ușa să intri în casă, intră și o gașcă de țânțari cu tine. No, se gândesc că poate îți țin de urât noaptea. Apropo, după ce se termină lucrările de care vă spun, o să iau decizia de a face o dezinsecție ca la carte, pe cheltuiala mea. Dacă mai văd un țânțar, fac alergie.

Acum, că tot s-a luat hotărârea de a face reparațiile și de a scoate apa, am descoperit, nu că nu știam dinainte,  că locuiesc alături de câteva persoane care pur și simplu nu au nici măcar noțiunile de bază în ceea ce privește bunul simț. Altfel, la subsolul blocului nu s-ar mai fi descoperit pamperși pentru copii, chiloți și șosete, tricouri, sticle, dar mai ales o perdea de vreo doi metri. Toate aruncate în buda, proprietate personală a locatarilor, și ajunse în subsolul blocului. Mă întreb, cât de dobitoc trebuie să fii să bagi în căcăstoare ditamai perdeaua ? Bagi câțiva centimetri, tragi apa, mai bagi alți câțiva centimetri, iar tragi apa. Până se duce toată.În tot acest timp, omul putea să coboare liniștit pentru a o arunca la gunoi, afară.Cât de dobitoc să fii să arunci în wc orice lucru de care vrei să te descotorosești ? FOARTE DOBITOC ! CEL MAI DOBITOC !

Și ca să nu mor de ciudă că îs singurul care are astfel de vecini, s-a mai găsit unul să îmi facă niscaiva concurență. Iar locatarii nu-s țărani ca noi, vorba aia. E vorba despre o bucureșteancă, mare cucoană de capitală, care s-a gândit să facă puțină curățenie, ca o femeie responsabilă ce e.

Video via piticu

Este ceva urgent, care nu prea suferă amânare, dar nu îţi spun acum. O lăsăm pe mai târziu. Cam astea sunt replicile care mă stresează la maxim. Gigele, dacă mă suni după ora şase seara, atunci când, în mod normal, ar trebui să mă odihnesc după o zi de muncă, spunându-mi că ai ceva urgent să îmi comunici, fă-o frate ! Nu mă ameninţa că îmi spui, după care îmi închizi telefonul ca şi cum a fost o farsă. De obicei, după ce termini conversaţia respectivă, te gândeşti la diverse şi neprevăzute. Te gândeşti dacă nu cumva ai greşit cu ceva faţă de acea persoană, dacă ai vorbit aiurea despre cineva apropiat lui sau, de ce nu, dacă aţi câştigat premiul cel mare la loto.

De cele mai multe ori, însă,  chestia de trebuia să o vorbească urgent cu tine nu era decât un căcat fără de care puteai trăi liniştit şi în continuare. Pentru tine, fireşte, căci pentru el, faptul că a văzut nu ştiu ce piţipoancă de care s-a îndrăgostit nebuneşte, înseamnă mare lucru. Normal că m-am luat de el. Normal că i-am spus că nu întotdeauna ceea ce este urgent pentru el, pentru mine poate suferi amânare oricând. Normal că mi s-a activat un oarecare mecanism de miserupism acut, care mă face imun la astfel de apeluri super-extra-mega urgente şi importante.

Apropo, trebuie să vă mai spun ceva destul de important. Hm…dar cred că o să o fac în postul următor. NOT !

Cât de mult mă poate enerva noua modă a șoferilor, cea de a-și afișa numele sau porecla pe parbrizul mașinii. Este o nouă găselniță a maneliștilor și tiriștilor. Sau a tiriștilor maneliști. Ca să își personalizeze mașinile, își lipesc numele pe parbrize. Numele proștilor pe toate parbrizele, vorba unui amic.

Un șofer mi-a spus că și-a lipit numele pe parbriz pentru a putea fi înjurat pe numele său, în cazul în care se întâmplă să greșească în trafic. No shit ? Și cu ce mă ajută că spun ”Gigele, `te-m-aș în norocul mă-tii” în loc de ” bă boule, care ți-o fi pus covrigul în mână?”  ?

Să înțeleg că se creează o legătură de suflet între mine și participantul la trafic care mă enervează, sau nu, la culme ? Socializăm sau avem nevoie de comunicare ? Îi mulțumești lui Gigel pe nume pentru că ți-a dat semnal cum că e radar prin zonă ? Te duci la Biserică să îi pui acatist ? Mi se pare o formă avansată de cretinism. E echivalentul lui ”gigolo italiano” de pe tricouri. Știe cineva dacă e vreo petiție împotriva acestor idioțenii ?