Nimic nu e întâmplător
În ultima vreme am discutat cu câteva persoane dragi mie şi, spre regretul meu, acele persoane traversau o perioadă dificilă. Şi nu mă refer aici la lucruri precum lipsa banilor, şeful care te freacă la icre până când pleci singur sau probleme legate de criza economică coroborate cu moartea poetului naţional. Nu. Mă refer la lucruri de o intensitate extraordinară. Lucruri pe care nu ai fi capabil să le găseşti o soluţie. Şi pentru că eu am obiceiul de a pune la suflet chestiile astea, parcă simt o nelinişte în suflet de câteva zile.
Ce să-i spui unei persoane care, într-un an de zile, şi-a pierdut tatăl, fratele şi soţul ? Ce sfaturi ai putea să-i dai? Dar unei persoane care are probleme grave de sănătate de nu mai ştie pe unde să-şi scoată cămaşa de atâţia bani cheltuiţi şi care continuă să primească lovituri pe bandă rulantă în moalele capului, fiind pusă în situaţia de a-şi îngropa fratele ?
Ce să îi spui unei persoane care munceşte cât pentru toată familia şi, atunci când îşi pune capul pe pernă, se uită în urmă şi nu vede nimic care să o facă să îşi termine ziua cu un zâmbet de consolare ? E greu când te zbaţi să scapi de problemele de zi cu zi, de greutăţi de tot felul, de monoton şi simplitate şi cazi într-o altă groapă şi mai mare, cea a sugrumării imaginii sufletului pereche, pe care o ai încă vie în imaginaţie de când ai plecat de-acasă de la ai tăi. E greu să accepţi un viitor impus şi să nu tinzi către acel vis pentru care tragi ca nebunul de parcă doar tu îl vezi împlinit.
Ce să-i spui femeii care nu a apucat să-şi audă copilul atunci când a născut ? Nu vrei să ştii cum e să simţi pe pieptul tău un copil care nu plânge, care nu mişcă, mi-a zis. Ce să-i spui ? Că va fi bine ?
Cum să te comporţi vis-a-vis de persoanele care au avut grave probleme de sănătate, bani extrem de puţini pentru a se vindeca, dar care au reuşit să le rezolve datorită unor suflete mari, iar acum, după ce şi-au văzut sacii în căruţă şi au avut norocul chior de a pune mâna pe-un teanc de bani, nici nu-ţi mai vorbesc, întrucât acest lucru ar însemna (probabil) că se înjosesc ?
Am tot căutat răspunsurile în mintea şi în sufletul meu. De fiecare dată răspunsul era altul. Niciodată, însă, satisfăcător. Simţeam uneori că simpla tăcere poate rezolva multe lucruri. Asta până când soţia mi-a spus o pildă pe care, probabil,mulţi aţi auzit-o. Pentru mine a fost prima dată şi să ştiţi că m-a mişcat pentru că a venit la timpul potrivit.
Povestea este despre doi îngeri, unul tânăr şi altul mai bătrân,care călătoreau printre oameni şi care s-au hotărât să îmbine cele două lumi petrecându-şi noaptea în casa unei familii.Îngerul tânăr trebuia să înveţe din înţelepciunile îngerului bătrân şi experimentat.
Familia la uşa căreia au ales să bată era una înstărită. I-au primit în casă, i-au aşezat la masă, însă nu le-au oferit camera de oaspeţi pentru odihnă, ci le-au oferit o cameră improvizată într-un garaj. Noaptea, în timp ce gazdele dormeau, îngerul tânăr l-a observat pe cel bătrân reparând o gaură într-un perete. A rămas uşor surprins de fapta îngerului bătrân, mai ales că nu i-au tratat cum se cuvine.
Dis de dimineaţă, îngerii au plecat din nou la drum şi, după ceva vreme, au hotărât să se oprească din nou, pentru a petrece o noapte în casa unor oameni. De data aceasta, îngerii au intrat în casa unor oameni foarte săraci, dar extrem de ospitalieri. Le-au oferit tot ce-au avut mai bun în casă, din puţinul pe care îl aveau şi ei. Asta pentru că singura lor sursă de hrană era o vacă de la care mulgeau lapte zilnic.
Le-au oferit patul lor pentru odhihnă, iar gazdele au ales să doarmă într-o anexă pe care o foloseau rareori pentru fiii ce le mai călcau pragul uneori. În timpul nopţii, când gazdele dormeau, îngerul tânăr l-a zărit pe cel bătrân mergând către grajdul acestora. L-a urmărit şi a văzut cum îngerul bătrân a lăsat animalul fără de suflare.
Dimineaţa, înainte de a pleca, ingerii i-au văzut pe oamenii simpli la care au poposit cum îşi plângeau amarul, uitându-se cu disperare la animalul fără viaţă. Aşteptau o minune care nu avea să vină. Revolat, îngerul tânăr l-a întrebat pe cel bătrân cum se poate întâmpla asemenea lucru.
“Primul om avea absolut tot şi totuşi l-ai ajutat, iar a doua familie avea atât de puţin, dar era în stare să împartă totul, iar tu i-ai omorât şi vaca, singura lor sursă de hrană!”, a spus îngerul cel tânăr.
“Lucrurile nu sunt întotdeauna aşa cum par a fi” , i-a răspuns îngerul cel bătrân şi înţelept.
“Când am înoptat în grajd, am observat că în acea gaură din perete era depozitată toată averea familiei respective. De vreme ce stăpânul era obsedat de lăcomie şi era incapabil să-şi împartă bogăţia cu altcineva, am astupat peretele ca să nu îi mai găsească.”
“Noaptea trecută, atunci când am înoptat în patul atât de primitor al familiei de ţărani, îngerul morţii a venit după soţia celui care ne-a primit. Am negociat cu îngerul morţii şi i-am dat în schimb vaca. Încă o dată îţi spun, lucrurile nu sunt întotdeauna cum par a fi şi nimic nu e întâmplător!”, a spus sigur pe el îngerul cel bătrân.
Totul ţine de credinţă şi de omenie. Dacă ai un suflet curat, crezi în Dumnezeu şi faci bine celor din jur şi ţi se întâmplă să fii sau să te simţi îngenuncheat de oricine, chiar şi de către persoanele la care te aştepţi mai puţin, ai puterea să crezi că orice ţi se întâmplă va fi întotdeauna în avantajul tău. Chiar dacă lucrurile nu se desfăşoară aşa cum ar trebui, aşa cum te-ai aştepta.
Va veni o vreme când vei vedea de ce. Unele persoane intră rapid în viaţa noastră şi dispar, poate, la fel de repede. Unii dintre ei ne devin prieteni şi îi simţim aproape de noi, sufleteşte. Îşi lasă amprentele asupra inimii noastre, iar noi devenim mai sensibili şi spunem cu bucurie că ne-am mai făcut un prieten bun. Chiar dacă acest lucru se întâmplă mai rar.
Ziua de ieri a trecut. Cea de mâine este un mister. Astăzi este un dar şi poartă numele de prezent. Viaţa ne oferă multe surprize, unele plăcute, altele mai puţin plăcute. De aceea, viaţa este deosebită şi trebuie trăită cu intensitate în fiecare moment. Nu se ştie niciodată când vei descoperi că a fost spre binele tău !
Nimic nu este întâmplător !!!
Schimbul de generaţii
În urmă cu douăzeci şi ceva de ani mă bucuram de jocurile copilăriei împreună cu verişorii mei şi cu alţi prieteni de bloc. De cele mai multe ori mă jucam în curtea bunicilor. Şi o făceam mai toată ziua. Fie că băteam mingea pe maidan, fie că aprindeam cârpe îmbibate în motorină, puse pe un ciomag, ca să mă dau drept nu ştiu ce cuceritor sau că mergeam la vânat vrăbiuţe cu praştia-n mână, dar mai ales pentru că făceam acelaşi lucru în fiecare zi, nu ne plictiseam chiar deloc.
O ţin minte şi acum pe bunica mea, fie-i ţărâna uşoară că azi se împlineşte un an de când a plecat dintre noi, cum urla după noi pe la ora prânzului ca să mergem să dormim. Pe vremea aia funcţiona Fabrica Chimică de la Mărăşeşti. Cum auzeam sirena de la ora 14:15, cum ne ascundeam prin tufişuri, pentru că ştiam că e semnalul pentru tras pe dreapta-n pat. Am încercat toate locurile posibile, dar degeaba, că tot ne-a găsit. Mersul la culcare era o pedeapsă pentru noi, dar , vai Doamne!, cât de bine era să te întinzi în pat în camera aia răcoroasă, în plină vară, după ce ţi-ai suprasolicitat toţi muşchii.
Uneori, noi, copiii, aveam şi discuţii mai inteligente, cum ar fi ” ce ne facem când vom fi mari?”. Ne tot întrebam cum vom arăta noi atunci când vom creşte, ce vom ajunge, dacă ne vom mai juca sau întâlni tot la fel de des, dacă vom fi părinţi la rândul nostru şi dacă ai noştri copii îşi vor trăi copilăria în aceeaşi curte. Iată că vremea a trecut suspect de repede, iar când ne uităm în oglindă vedem aceleaşi suflete vioaie, de copii neastîmpăraţi, dar cu chip de oameni mari.
În urmă cu un an de zile, chiar pe 9 martie, am rămas fără bunici. În acel moment mi-am dat seama că s-a făcut schimbul de generaţii. Părinţii mei le-au luat locul bunicilor, eu şi soţia am luat locul părinţilor noştri, iar copilul nostru ne-a luat locul nostru. Viaţa este atât de frumoasă, de interesantă, dar , Doamne iartă-mă!, trece atât de repede că nici nu ai timp să meditezi prea mult la aceste lucruri. Suntem în prezent. Eu am 28 de ani şi cu mai bine de douăzeci de ani făceam aceleaşi lucruri pe care, în scurt timp, le va face copilul meu. Eu, însă, voi lua locul părinţilor mei şi o voi bate la cap să facă ceea ce eu uram să fac la acea vreme.
Notă: acest articol este programat să fie publicat pe data de 9 martie, la ora 15:15, în memoria scumpei mele bunici, Mamaca! Dumnezeu să te ierte!
Israelul salvează mai mult decât o face România
Cred că nu greşesc când fac o afirmaţie de acest fel, cel puţin atunci când îi aducem în discuţie pe copiii care suferă de probleme cardiace. În Israel există o clinică privată care strânge fonduri internaţionale pentru a plăti operaţii pe cord pentru copii.
În acest moment sunt strânse fonduri enorme pentru cazurile existente în România. Dacă ştiţi cazuri de părinţi disperaţi ai căror copii necesită intervenţii chirurgicale pe cord, este bine să le furnizaţi această informaţie. La rândul vostru, puteţi contribui la salvarea vieţii unui copil care suferă de probleme de sănătate.
La acea clinică se asigură costurile pentru operaţia în sine, tratament complet pre şi post operator, cât şi cazare pentru unul dintre părinţi. Nu se asigură costul transportului copilului şi al părintelui.
Site-ul fundaţiei este www.saveachildsheart.org , iar pentru informaţii suplimentare puteţi suna la Radio România Cultural. Ştirea este cât se poate de reală şi a fost prezentată în data de 28 mai 2009, ora 13.20, la emisiunea “Ştiinţă în cuvinte potrivite” , la rubrica medicală , care se difuzează în fiecare zi după ştirile de la ora 13 la Radio România Cultural.
Notă : ştirea poate fi preluată de pe acest blog, singura condiţie fiind cea a menţionării sursei.
Școala vieții începe pe maidan
Atunci când devin melancolic și privesc spre trecut, îmi aduc aminte ce copilărie frumoasă și fericită am avut. Nu numai pentru că am călătorit foarte mult alături de părinți, ci și pentru că am avut norocul să am ca parteneri de joacă foarte mulți copii. Nu prea mă prindea ziua stând în casă, iar când o făceam, eram trimis de urgență afară, la joacă, pe motiv că le făceam capul calendar alor mei.
Se vorbea în vremea aceea de maidan, locul pe care copiii își petreceau cea mai mare parte din timp, nesupravegheați, de capul lor, cum s-ar zice. Nu de puține ori, cuvântul căpăta un sens peiorativ : ” parcă ești crescut pe maidan!” . Asta deși nu era un loc unde se învățau, cel puțin la acea vreme, lucruri urâte.
Acolo, pe maidan, în libertatea infinită de care mă bucuram, se întâlneau copii din medii diferite, se legau prietenii solide, acolo se făureau personalitățile și se șlefuiau caracterele, pentru că în afara bătutului mingei sau a jocurilor de care ne bucuram din toată inima, dădeam frâu liber imaginației, ne transmiteam cunoștințele, inventam tot felul de construcții năstrușnice, trotinete, cărucioare etc.
Toate acestea însemnau lucruri mărunte pentru unii, dar mărețe pentru noi, copiii de pe maidan.Acolo am învățat să ne prețuim și să ne ajutăm la nevoie, ne-am exersat și testat inventivitatea și am învățat abecedarul comunicării, al prieteniei și al relațiilor dintre indivizi. Acolo a început cu adevărat școala vieții, acolo am avut ocazia să pun în practică cele învățate de-a lungul celor șapte ani de la părinții mei. Acolo am dat primul test.
Viaţa merită trăită !
Iar dacă nu mă credeţi pe cuvânt, vă dau o mostră de fericire. Cu siguranţă, mi-ar plăcea să văd aşa ceva şi în România. Este antrenant.Este vorba despre celebrul,deja, flash mob.
A flash mob (or flashmob) is a large group of people who assemble suddenly in a public place, perform an unusual action for a brief time, then quickly disperse. (wikipedia)
Regina puradeilor
Filed under: Romania, diverse, fun, loc de dat cu capul, social
Fraților, dacă v-ați bucurat că orașele nu mai par atât de aglomerate pe timp de seară, acum e timpul să vă faceți griji. În seara asta a fost ultimul episod din Regina. Am văzut cum, la ceas de seară, o regină înconjurată de puradei slabi, dar cu burțile umflate, își grăbea de zor puradeii acasă, că hâncepea regina mâncaț-aș !
- Grăbește-ți peceoarele alea odată, dă-te dreacu ! Hai că mi-ai mâncat fecații !
- Fă mami, fa, vreau și io o înghețatăăăăăăăă ! Hai fă, îmi cumperi ?
- Înghețată îți trebuie ție handicapatule ? Ai megdalite ! Treci acasă că azi e ultimu episod din Regina și dacă nu-l văd îl pun pe tactu să te ducă acolo unde știi tu ! (???)
De mâine se încălzește afară, serialul s-a terminat și lumea va ieși în oraș la orele la care se difuza serialul respectiv. No, știu că la serialul ăla se uită multă lume bună, dar ce ne facem cu ceilalți ? Orașul se aglomerează . Să nu ziceți că nu v-am spus !
Vine, vine primăvara !
1 Martie, început de primăvară. Totul prinde viaţă, totul prinde contur, iar păsărelele îşi fac simţită prezenţa. La fel şi păsăricile. La mine pe balcon şi-au făcut loc două turturele. Stau în acelaşi loc ca şi anul trecut. Simţiţi miros de primăvară ? Furnicuţele îşi fac drum pe potecile îngheţate, căutând verdele crud al ghioceilor, albinuţele caută primele flori pentru a le poleniza, fluturaşii se lasă purtaţi de aerul călduţ şi parfumat, iar soarele crud îşi trimite razele pe liliacul abia înverzit, pe rândunicile pline de fericire şi pe urzicile amorţite de vreme.
A venit primăvara ! Personal, aş vrea să le urez tuturor femeilor ” La mulţi ani ! ” , să fie la fel de frumoase şi proaspete precum primăvara şi să înflorească de-a pururea ! Ah, şi un buchet de flori !
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici