Azi am pitici pe creier
Întrebare : de ce se ţine un pedofil atunci când face sex ? Răspuns : de ghiozdan .După acelaşi principiu, v-aş întreba dacă o ştiţi pe actriţa principală din filmul ăla pentru adolescenţi, Hannah Montana, care se difuzează pe MiniMax ? Este vorba despre Miley Cyrus, o tânără care îşi va serba majorarul în noiembrie şi care, din câte observ, se bucură de un succes nebun în rândul adolescenţilor. Fetiţele încearcă să o imite, iar băieţii deja o au în baie sub formă de reviste.
Mai nou, fătuca asta a ieşit pe sticlă şi cu un videoclip în care apare îmbrăcată cel puţin sumar, dacă nu provocator, şi ne cântă despre dragoste, sentimente şi efectul acela nebun pe care muzica îl generează. Apoi eu mă întreb, că şi aşa n-am ce face la ora asta, fătuca asta ştie ceva despre dragoste, vrea să intre tare şi pe muzici, nu numai pe filme, sau vrea să nu mai fie etichetată drept fetiţa aia frumuşică ( şi dinţoasă, între noi fie vorba) ce joacă în filme pentru copii ?
Păstrând proporţiile, văd în Miley Cyrus povestea fetelor cuminţi de la Andre sau a virginei Americii, Britney Spears. Chiar sunt curios să văd parcursul acestei copile de-a lungul timpului. Voce n-are, actriţă nu e. Părerea mea.
În urmă cu 5 ani
Unde în altă parte decât la nunta mea şi a Ceciliei, soţia mea, atunci când ai mei ne-au făcut surpriza serii : Mihai Mărgineanu, atunci ( ca şi acum, de altfel ) în mare formă şi la mare căutare. Filmările sunt făcute pe la şase dimineaţa, când lumea plecase spre casă şi noi tot continuam a ne distra.
Are tata o fetiţă…
Astăzi m-am minunat când am auzit-o pe Dana Ioana, fiică-mea, cântând primul ei refren în engleză : “twinkle, twinkle little star, how i wonder who you are”.
Are o păpuşă căreia îi spune Cleopatra şi, când apasă pe stomăcelul ei, se aude melodia respectivă. De o săptămână tot încerca să cânte şi ea la fel ca şi Cleo, dar îi ieşea ceva de genul ” tuinc tuinc…star, uaşi aşi başi aaaaaa”. După care îmi spunea ” să cânte şi tata!”. Apoi şi mama. Şi uite aşa, după doar o săptămână ştie refrenul cap-coadă în engleză. La doar doi ani.
Dacă cineva mi-ar fi spus în urmă cu 2 ani că fetiţa mea, la vârsta asta, va vorbi cursiv, va cânta şi va recita poezii, nu l-aş fi crezut. Ba mai mult, desparte cuvintele corect în silabe, fără să o fi învăţat cineva. Sunt topit după ea. Îmi pare rău că nu am reuşit să imortalizez anumite momente extraordinare, dar sunt convins că voi mai avea ocazia asta.
Mi-am adus aminte că am înregistrat-o atunci când stătea pe oliţă şi cânta, pentru a treia oară consecutiv, melodia ” a venit o vulpe”, în variantă adaptată de Rodica, prietena noastră de familie. De aceea apare un personaj, Gheorghiţă, atunci când vine vorba de vecini. E scumpică foc.
Cam asta cânta ea când se apropia cu paşi repezi de frumoasa vârstă de 2 anişori .
Bamboleo guy
Cadeeeeeee!
Ştia Mărgineanu ce zice atunci când cânta piesa asta. Fiţi atenţi la clipul de mai jos ( via )!
Professionally speaking
guest post by haotica
I try to keep it calm.
Ia sa vad daca de data asta o sa ma pot exprima mai bine. De simtit nu ma simt mai bine, dimpotriva. In ciuda calmului pe care ma decid sa-l afisez, in ciuda evidentei dreptati pe care o am, se pare ca imi cedeaza organismul.
In continuare aceeasi poveste cu iz de putred, in continuare mizeria care nu inceteaza sa ma surprinda, in continuare oamenii care se dovedesc a fi niste cadavre ambulante cu singurul scop de a ne baga si pe noi ceilalti-inca vii- cat mai rapid in mormintele lor parasite.
Dar sa nu fiu plastica.
De fapt nici nu stiu cum sa mai fiu, atat de tare ma depaseste tot ce (mi) se intampla. cum traiesc intr-o lume in care nicio regula invatata de acasa nu se aplica, cum la final, dupa ce expun intreaga situatie, mi se spune ca nu are sens sa ma bag, sa incerc ceva, sa ma bazez pe vreun ajutor legal, sa imi demonstrez pana la urma dreptatea.
Pe nimeni nu intereseaza. In schimb, mi se demonstreaza la nesfarsit ca e exact asa, ca nu ma pot baza pe nimic, institutional vorbind, ca nu numai ca nu am incotro sa apelez, sa strig cu toate semnalele de alarma ca EI sunt pe dos, nu eu(ce dracului nu vedeti?!!!!), dar,printr-o minune demna de secolul si de tara asta, tot eu sfarsesc cea vinovata si apta sa platesc anumite daune de ei inventate.
Domnul Dan Puric pe care il urmaresc destul de rar si cu care in mare parte sunt de acord, cu precizarea ca nu ii impartasesc anumite idei preponderent religioase, tot sustinea ca asta e doar o etapa si ca la un asteptat moment dat , vom trai si renasterea patriei conform melodiei pe care o ascultam azi cu nesat si in care nu mai puteam sa cred(vezi mai jos ). Ii admiram si invidiam deopotriva credinta pe care eu am pierdut-o treptat-ramanandu-mi in loc doar o vaga speranta, cu toata mentalitatea mea de copil care mai crede in bine si rau. Cu toata zbatarea asta la care sunt zilnic supusa intrucat traiesc efectiv in mijlocul unei haite de lupi in fata careia nu mai am nicio sansa.
Si cu toata sila, toata revolta pe care o simt, NU STIU ce sa fac sa supravietuiesc. Nu am unde si nu am de ce si dincolo de toate dreptatile care nu imi vor fi acordate niciodata, caut intai sa ma salvez pe mine.
Intai, sperand:
Apoi, incapatandu-ma sa nu mor inainte de nervi, inima sau alte organe zgandarite. Si, la final, luand-o de la capat cu noile date inmagazinate. Dar vie.
Feriţi-vă de măgăruş!
Este clar că foarte mulţi copii din mediul urban au ca prim hobby calculatorul. Nu este nimic rău în a şti să utilizezi calculatorul încă de mic copil, însă este numai vina părinţilor atunci când copilul lor refuză să iasă în faţa blocului să bată mingea sau să se joace cu alţi copii de vârsta lui.
Refuză pentru că i se pare mai interesant să navigheze pe internet sau pentru că vrea să reuşească trecerea la un nivel imediat superior la jocul ăla cu împuşcături. E mai fain să socializeze pe platforme gen hi5 sau yahoo messenger decât să o facă faţă în faţă cu puştii din faţa blocului sau de pe uliţă. Ce fac părinţii în timpul ăsta? Îşi văd de treabă şi se bucură că plodul lor este cuminte şi că nu se împrieteneşte cu toţi retarzii.
De aceea vedem pe stradă copii foarte timizi, mai degrabă sălbatici, care nu ştiu să lege trei cuvinte, deşi pe net se dau zmei, copii care abia aşteaptă să se retragă în mediul lor, acolo unde îşi găsesc liniştea şi unde îşi trăiesc adevărata copilărie. Sunt copii care văd în alţi copii mai obraznici nişte monştri care trebuiesc îndepărtaţi. Şi acţionează! Încep să urle, să mimeze anumiţi luptători, să se comporte ca într-un joc.
Dar cea mai mare problemă vine din afara locuinţei în care îşi trăiesc inconştienţi copilăria. Este vorba despre conexiunea la internet, pe care părinţii o consideră indispensabilă. Mulţi părinţi consideră că internetul înseamnă doar informaţie şi jocuri şi nu îşi controlează copiii. Nu ştiu câţi dintre părinţi au auzit de programe de control parental, programe care monitorizează activitatea copilului la calculator şi interzic accesul la unele site-uri, precum cele cu un grad ridicat de violenţă sau porno. Interzic chiar şi folosirea unor cuvinte care pot fi considerate vulgare.
Internetul poate împiedica dezvoltarea corectă a copilului. Degeaba îi oferi o educaţie aleasă dacă îl laşi să acceseze orice pagină de internet. Copilul trebuie protejat şi supravegheat. Este adevărat, controlul excesiv poate dăuna, dar este indicat să se stabilească câteva reguli înainte de a vă lăsa copilul liniştit în faţa calculatorului.
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici