Ştia Mărgineanu ce zice atunci când cânta piesa asta. Fiţi atenţi la clipul de mai jos ( via )!

Este clar că foarte mulţi copii din mediul urban au ca prim hobby calculatorul. Nu este nimic rău în a şti să utilizezi calculatorul încă de mic copil, însă este numai vina părinţilor atunci când copilul lor refuză să iasă în faţa blocului să bată mingea sau să se joace cu alţi copii de vârsta lui.

Refuză pentru că i se pare mai interesant să navigheze pe internet sau pentru că vrea să reuşească trecerea la un nivel imediat superior la jocul ăla cu împuşcături. E mai fain să socializeze pe platforme gen hi5 sau yahoo messenger decât să o facă faţă în faţă cu puştii din faţa blocului sau de pe uliţă. Ce fac părinţii în timpul ăsta? Îşi văd de treabă şi se bucură că plodul lor este cuminte şi că nu se împrieteneşte cu toţi retarzii.

De aceea vedem pe stradă copii foarte timizi, mai degrabă sălbatici, care nu ştiu să lege trei cuvinte, deşi pe net se dau zmei, copii care abia aşteaptă să se retragă în mediul lor, acolo unde îşi găsesc liniştea şi unde îşi trăiesc adevărata copilărie. Sunt copii care văd în alţi copii mai obraznici nişte monştri care trebuiesc îndepărtaţi. Şi acţionează! Încep să urle, să mimeze anumiţi luptători, să se comporte ca într-un joc.

Dar cea mai mare problemă vine din afara locuinţei în care îşi trăiesc inconştienţi copilăria. Este vorba despre conexiunea la internet, pe care părinţii o consideră indispensabilă. Mulţi părinţi consideră că internetul înseamnă doar informaţie şi jocuri şi nu îşi controlează copiii. Nu ştiu câţi dintre părinţi au auzit de programe de control parental, programe care monitorizează activitatea copilului la calculator şi interzic accesul la unele site-uri, precum cele cu un grad ridicat de violenţă sau porno. Interzic chiar şi folosirea unor cuvinte care pot fi considerate vulgare.

Internetul poate  împiedica dezvoltarea corectă a copilului. Degeaba îi oferi o educaţie aleasă dacă îl laşi să acceseze orice pagină de internet. Copilul trebuie protejat şi supravegheat. Este adevărat, controlul excesiv poate dăuna, dar este indicat să se stabilească câteva reguli înainte de a vă lăsa copilul liniştit în faţa calculatorului.

Astăzi de dimineaţă mi-am propus să mă uit la câteva filmuleţe făcute de-a lungul timpului şi am dat peste filmuleţele cu fiică-mea. Are o mulţime, multe din ele foarte interesante, dar m-am oprit asupra unuia la care am râs cu lacrimi. Adică, nu ştiu, era o combinaţie între râs şi dragoste. Era momentul ăla în care îmi venea să o pup până o tocesc.

Înregistrarea s-a făcut în urmă cu aproximativ trei-patru luni de zile, atunci când Dana, care în acel moment avea aproape 1 an şi jumătate, descoperea plăcerea vorbitului, mai ales al celui la comandă, pentru că avea nevoie să înveţe pronunţia corectă a cuvintelor. Punctul culminant a fost atunci când am întrebat-o cine i-a adus cadouri de Crăciun. Iată ce-a ieşit !

Vedeţi cât de convingătoare a fost  ?

Am venit de la Braşov,  mi-am luat pastila de coborât cu picioarele pe pământ şi am intrat din nou în costumul vechi şi prăfuit al bugetarului lipsit de perspectivă, idei şi concentrare asupra unor elemente minime care să dea impresia că lumea se schimbă-n bine de la sine. E început de săptămână. O nouă săptămână, acelaşi an, noi probleme, aceleaşi rezolvări, noi oportunităţi, aceleaşi răspunsuri. De ce să mă trezesc ? E totuşi luni…